Se va întoarce economia mondială la inflația din anii 1970?

inflatie.jpg

Rata inflației rămâne la cote înalte
Image source: 
pixabay.com

La nivel internațional, economiștii se întrec în argumente pentru și împotriva revenirii unui val inflaționist. Tema este importantă, pentru că o inflamare a inflației va avea ca efect o creștere a dobânzilor. În condițiile în care statele și companiile sunt puternic îndatorate, creșterea dobânzilor va pune încetini ritmul de creștere al economiei mondiale.

Economistul șef al companiei Natixis, o bancă de investiții franceză prezentă în mai multe state europene, evocă, într-o analiză publicată de cotidianul „Les Echos”, o idee interesantă și anume revenirea economiei mondiale la problemele din anii 1970.

Cauzele sunt altele, efectul poate fi asemănător, adică o creștere a inflației. De exemplu, economistul Patrick Artus scrie că, în perioada următoare, factorii inflaționiști pot fi presiunile salariale care vor veni în perioada post-Covid, penuria unor produse, precum semiconductorii și un posibil recul al globalizării.

Economistul șef de la Natixis aduce și o serie de argumente în acest sens. Pleacă de la constatarea că statele care fac parte din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) au trecut în ultimele patru decenii printr-o epocă numită „marea moderație”. O perioadă care s-a manifestat printr-o scădere a forței de negociere pentru organizațiile sindicale, cifrele arătând că a avut loc un proces de „desindicalizare”, gradul de prezență sindicală scăzând în țările OECD de la 36%, la începutul anilor 80, la 18%. Scăderea sindicalizării a fost însoțită de o flexibilizare a pieței forței de muncă, rezultatul fiind o alocare mai pronunțată a resurselor către deținătorii de capital, în detrimentul salariaților.

În acest punct trebuie făcute câteva precizări. În România, tema distribuirii rezultatelor economice trebuie privită mai atent. Pe de o parte, sindicatele au speculat alocarea mai mare a resurselor către deținătorii de capital pentru a face o continuă presiune pentru creșterea salariilor. De asemenea, sindicatele au susținut cu aceleași argumente și creșterea salariilor din sectorul public în pofida faptului că s-a creat o diferență exagerată între veniturile salariale din sectorul public și cele din sectorul privat.

Pe de altă parte, economia autohtonă a suferit și încă suferă din cauza lipsei de capital, ceea ce justifică distribuirea într-o cotă mai mare a profiturilor către acționarii companiilor în dauna angajaților.

În orice caz, după „epoca moderației”, economistul francez crede că va urma o perioadă în care cererile de creștere a salariilor vor fi tot mai presante. De altfel, globalizarea a avut și un efect de stăpânire a inflației. Importurile de produse din economii emergente, fabricate la prețuri mai mici, de o forță de muncă plătită mai puțin decât în statele occidentale, a condus la o rată a inflației redusă.

Inflația scăzută și implicit dobânzile mici s-au văzut și în evoluția economiei, companiile au luat credite ieftine și au făcut investiții. Economistul francez dă exemplul industriei de țiței și gaze de șist americană care s-a dezvoltat tocmai în condițiile din ultimii ani, adică dobânzi minime și bani mulți în piețe. Riscul acestor evoluții este de a apărea așa-numite „bule”, care înseamnă supraevaluarea unor active și sectoare economice.

Ca și în anii 70, există o presiune asupra creșterii salariilor mici. De exemplu, programului președintelui Joe Biden își propune să dubleze, progresiv, salariul minim la nivel federal, până la 15 dolari pe oră.

Globalizarea sau accentuarea lanțurilor de aprovizionare regionale, blocajele, deficitul anumitor produse și îmbătrânirea demografică, sunt factori care vor favoriza creșterea inflației. Între anii 1970 și 1980, inflația a oscilat între 5% și 14%. Un nivel imposibil de imaginat astăzi, când o inflație mare ar face mai mult rău decât bine economiei mondiale.

 

Rubrica Economia Reală este realizată cu sprijinul Intercapital Invest

 
Rubrica Economia Reală din 12 aprilie 2021