Legea europeană pentru climat între ambiție și realitate

p006395002.jpg

legea climatului
Mărirea prețului carburanților clasici poate supune UE unei concurențe neloaiale din partea Chinei sau a Indiei
Image source: 
European Union 2020

Parlamentul European s-a pronunțat miercuri 7 octombrie pentru o reducere cu 60% a emisiilor de CO2 față de nivelul din 1990 și asta până în 2030. Obiectivul este mai ambițios decât cel propus de Comisia Europeană (55%). Acordul european final depinde acum de ceea ce decid statele membre, dar nu este foarte realist . 

Euforia era aproape generală miercuri în Parlamentul European reunit la Bruxelles și nu la Strasbourg ca de obicei –acest lucru în sine fiind simbolic pentru climat. 

Majoritatea grupurilor politice – excepție făcând anumite voci din PPE și din dreapta radicală- au votat pentru acest obiectiv extrem de ambițios, dar nu și foarte realist.

Parlamentul European dorește de fapt să servească drept exemplu de angajament pentru climat și se speră acum că și capitalele vor fi la fel de ambițioase. 

La baza ambiției se află Comisia de mediu a Parlamentului European. Președintele său, francezul Pascal Canfin ne explica de ce a fost propusă reducerea cu 60% a emisiilor de CO2, anume pentru o aliniere cu cerințele climatice așa cum sunt ele formulate de lumea științifică. 

Realitatea este însă alta și ea este descrisă...tot de experți. 

Aceștia, provenind din diferite țări, spun că reducerea emisiilor nocive este o problemă complexă și că celălalt obiectiv al legii climatului, reducerea totală a emisiilor nocive până în 2050, nu este deloc realist. 

In opinia lor, acțiunile cu care deputații europeni se mândresc vin prea târziu: emisiile mondiale de giga tone de CO2 se apropie deja acum de limita peste care nu se poate trece fără ca în următorii 10 ani planeta să se încălzească cu mai mult de 1,5 grade Celsius. 

In plus, acest unic indicator, numit buget CO2, nu este nici pertinent și nici complet. Experții belgieni spun că el a fost aruncat în mass media fără a se lua în considerare inerția chimică a CO2 care face că orice efort depus astăzi nu va da roade decât în vreo două decenii. 

In fine, încălzirea planetei are diferite efecte care nu apar în rapoartele politice. Unul din ele este dezghețul zăpezilor eterne de la Polul Nord care eliberează diferite gaze , ca metanul, acestea contribuind și ele la efectul de seară și așa mai departe. 

Dar experții sunt de acord că omenirea nu va putea gestiona o încălzire globală de peste 2 grade Celsius către care se merge în următoarele decenii. 

De aceea, de bine de rău, orice acțiune în sensul reducerii emisiilor de CO2 este binevenită, chiar și aceea de a mări prețul carburanților clasici pentru a forța industriile să devină mai ecologice. 

Aici însă există capcana unei concurențe neloaiale la care UE ar fi supusă din partea Chinei sau a Indiei și în vederea căreia Comisia Europeană a prevăzut să propună în 2021 un echilibru. 

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan