Sub semnul performanței. Cum pot administratorii unei firme private să nu încaseze niciun leu și cum se extinde modelul la stat

Am trăit să vedem și așa ceva. Acționarii companiei Promateris, fostă Prodplast, au decis ca membrii Consiliului de administrație să aibă o remunerație lunară între 0 și 16.000 lei, în funcție de performanțele firmei. Atenție! Prima cifră a intervalului este zero. Cu alte cuvinte, dacă firma nu va avea performanțe, administratorii nu vor primi niciun ban.

Nu intrăm în amănuntele tehnice ale deciziei, respectiv, ce înseamnă performanța companiei. Mult mai important este principiul și anume acela că oamenii care se ocupă cu definirea viziunii, cu deciziile strategice, nu vor primi niciun ban dacă deciziile lor, planul de afaceri, strategia de business sunt greșite sau nu aduc rezultatele așteptate.

Compania Promateris oferă un exemplu nu doar pentru economia românească, ci și pentru întreaga societate. În ceea ce privește economia, se caută de ani de zile soluții pentru îmbunătățirea administrării companiilor de stat. S-a plecat de la faza tatonării unui așa-zis management privat, care nu a fost niciodată pus în practică, s-a trecut la legiferarea guvernanței corporative, dar modelul s-a întors de unde a plecat, adică la politică.

Pentru o perioadă, sistemul părea că funcționează, în sensul că selecția candidaților pentru Consiliile de administrație ale companiilor de stat era realizată de specialiști independenți. Nu a durat foarte mult până când zona politică a început să pună presiune asupra experților, iar deznodământul a fost că managementul profesionist s-a stins încet, dar sigur.

Este adevărat că programul actualului guvern cuprinde și intenția de întărire a guvernanței corporative la nivelul firmelor de stat, dar declanșarea crizei sanitare și efectele acesteia asupra economiei au concentrat activitatea guvernului asupra temelor fierbinți, în timp ce preocupările privind managementul companiilor de stat au rămas în umbră.

De fapt, majoritatea numirilor în Consiliile de administrație și în adunările generale ale acționarilor s-au întors la criteriile politice, abandonându-le ușor-ușor pe cele profesioniste. Experții numiți în conducerea companiilor de stat se pot număra pe degetele de la două mâini, dar numărul profesioniștilor este tot mai mic cu cât trece timpul.

În acest context, trebuie remarcată abordarea unei companii private care a făcut un contract care leagă foarte direct banii încasați de administratori de performanța firmei. Legătura este atât de directă, încât remunerația poate fi chiar zero.

Ar trebui să vedem acest exemplu și la companiile de stat, adică membrii Consiliului de administrație să nu încaseze niciun ban în condițiile în care firma nu reușește performanțele asumate în planul de afaceri.

Este un mod de asumare care ar trebui extins la nivelul societății. Pentru că societatea românească suferă de o bună bucată de vreme de o boală. O boală care se manifestă prin faptul că nimeni nu răspunde în cazul eșecului sau a lipsei de performanță. Politicieni, funcționari publici sau funcționari de rang înalt, manageri de companii de stat sau de instituții publice, toți s-au obișnuit să nu își asume erorile sau eșecurile. Nimeni nu este vinovat sau în multe cazuri vinovăția este atât de difuză, încât nimeni nu poate fi făcut responsabil. De aceea, remunerația zero este în ultimă instanță un exemplu de management, dar și unul moral. Care arată că plata trebuie să fie direct proporțională cu performanța. Este un principiu pe care România îl descoperă după 30 de ani de economie liberă și care ar trebui aplicat nu doar în sectorul privat, ci în cel public.

 

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.

Cum pot administratorii unei firme private să nu încaseze niciun leu și cum se extinde modelul la stat