Munca la domiciliu: efecte asupra pieței imobiliare și asupra productivității

birouri.jpg

Un studiu realizat de doi economiști francezi scoate în eveidență efectele muncii de la domiciliu asupra pieței imobiliare și asupra productivității.
Un studiu realizat de doi economiști francezi scoate în eveidență efectele muncii de la domiciliu asupra pieței imobiliare și asupra productivității.
Image source: 
Pixabay (ilustrație)

Doi economiști francezi au redactat un studiu privind telemunca. Analiza se concentrează pe două direcții: efectul asupra pieței imobiliare și influența muncii la domiciliu asupra productivității.

Studiul pleacă de la realitatea că telemunca se practica și înainte de apariția pandemiei. Ba chiar, exista o tendință tot mai accentuată legată de încurajarea muncii flexibile. De altfel, studiul economiștilor francezi arată că, așa cum se precizează în analizele Organizației Internaționale a Muncii, telemunca nu are o definiție clară în legislația internațională.

Cu toate acestea, autorii studiului citează o serie de surse care arată amplitudinea fenomenului înainte de declanșarea pandemiei. De exemplu, în Statele Unite, în anul 2019, 25% din salariați lucrau de acasă, iar 40% dintre angajații cu diplomă universitară foloseau telemunca. Această categorie include și salariații care lucrau de la birou, dar, completau, de la domiciliu, orele de muncă.

Un alt studiu arată că în Statele Unite, 3% din populația activă lucrează de la domiciliu cel puțin jumătate din timpul de muncă. În Franța, tot 3% din forța de muncă activă lucra de acasă, în medie, cel puțin o zi pe săptămână. În Marea Britanie, în anul 2019, aproximativ 1,7 milioane de persoane au declarat că lucrează de la domiciliu, iar patru milioane de persoane lucrează de acasă mai multe ore pe săptămână. Aparentele diferențe vin din modul de calcul al acestui indicator.

Opiniile în rândul angajaților cu privire la telemuncă sunt destul de complexe, în sensul că sunt identificate atât avantaje, cât și inconveniente. Spre exemplu, companiile pot face o serie de economii prin mutarea unor activități acasă la salariați, iar din aceste reduceri de costuri se pot realiza afaceri noi, desfășurate în spațiul rămas liber. O analiză realizată în anul 2017 arată că angajații sunt dispuși să renunțe la 8% din veniturile lor salariale pentru a lucra la domiciliu, având în vedere reducerile de cheltuieli și câștigul de timp pe care le au salariații.

Cei doi economiști francezi analizează în continuarea studiului raportul dintre activele imobiliare deținute de companii și telemuncă. Astfel, în Franța, o parte importantă a costurilor companiilor este cea care se referă la terenuri și la construcțiile deținute de firme.

Investițiile companiilor în active imobiliare au crescut în anul 2019 cu aproape 40 miliarde euro, cele mai multe achiziții fiind în spații de birouri în mediul urban. Aceste date ne arată că firmele franceze au fost prinse de criza pandemiei în plin moment de achiziții imobiliare. Lucrul în perioada pandemiei, care presupune o trecere în mai multe domenii la munca de la domiciliu, duce la o schimbare a structurii de costuri pentru companii, în sensul că zonele imobiliare nefolosite pot atârna ca un balast în bilanțul firmelor. Proprietatea imobiliară poate deveni o adevărată povară pentru companii. Mai complicat este că firmele nu pot vinde acum activele imobiliare pe care le dețin întrucât ar duce la o prăbușire a prețului într-un moment în care piața nu este foarte lichidă, adică tranzacțiile se fac cu mare grijă și pe baza unor calcule atente.

Păstrând proporțiile, la fel s-a întâmplat cu companiile românești în criza din 2008, care le-a găsit pe unele firme locale cu investiții mari în zona imobiliară, dar cu o capacitate redusă de împrumut și puternic decapitalizate. Iar criza din 2008 a început ca una financiară, ceea ce a făcut ca firmele să fie prinse pe picior greșit din cauza investițiilor prea mari în domeniul imobiliar.

În fine, studiul constată că, pe termen mediu și lung, efectele telemuncii asupra productivității sunt greu de anticipat. Acum, se știe că reducerea costurilor asociate cu trecerea la un proces de muncă de la domiciliu duce la o creștere de productivitate.

Dar, pe termen mediu și lung se poate obține același rezultat? Autorii studiului au îndoieli, susținute de faptul că partajarea resurselor și costurilor, precum și creșterea nivelului profesional prin diseminarea cunoștințelor pot fi piedici serioase împotriva câștigurilor de productivitate. Sunt elemente care arată că analiza efectelor economice ale telemuncii nu este decât la început.

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.

Munca la domiciliu: efecte asupra pieței imobiliare și asupra productivității