În fine, offset

camioane.jpg

Achiziția a 942 de camioane de către Ministerul Apărării aduce în atenție aplicarea regulii offset.
Image source: 
Facebook/Nicolae Ciucă

După mult timp, tema offset apare, în sfârșit, în economia românească. Ministrul apărării, Nicolae Ciucă, a anunțat că România va achiziționa 942 de camioane militare, în cadrul unui contract încheiat la nivel guvernamental.

Despre oportunitatea afacerii este dificil de comentat. Se poate merge pe ideea că experții Armatei știu să calibreze un astfel de contract în ceea ce privește numărul de camioane și nevoia reală pentru aceste mijloace de transport.

Desigur, analiza de oportunitate a acestui contract este importantă, dar, dat fiind că afacerea este învăluită de discreția obișnuită a unor acorduri specifice domeniului apărării, o evaluare bine definită este greu de făcut. Din acest punct de vedere, putem merge pe mâna Armatei.

Este clar că achiziția camioanelor vine într-un context în care România și-a asumat să crească cheltuielile pentru apărare până la 2% din PIB. Anul trecut, se înțelege că nu a reușit acest lucru. Anul acesta, sumele sunt incluse în buget și probabil că vor fi cheltuite, dat fiind că rachetele cumpărate anul trecut au început să fie plătite.

Noutatea contractului pentru cele 942 de camioane militare este că pentru prima dată la o achiziție majoră se aplică și regula offset. Mai exact, afirmă ministrul apărării, 300 de camioane vor fi importate și restul de 642 vor fi produse în România.

Ideea de producție internă trebuie analizată. În primul rând, nu ar trebui să creadă cineva că se va aplica modelul de dinainte de anul 1989, atunci când autovehiculele sau camioanele se fabricau exclusiv în România.

Modelul industriei auto de astăzi este cu totul altul și îl vedem funcționând pe scară largă în România și în Europa. Adică, un producător auto poate să fabrice diverse componente, motoare, centuri de siguranță, airbag-uri, cabluri și altele, în diverse locuri din Europa sau din lume și apoi să le aducă pe o linie de asamblare a autovehiculului. Modelul este valabil și pentru camioane.

Este adevărat că producătorii auto prezenți în România vorbesc despre o integrare a producției în economia locală, într-o proporție mai mare sau mai mică.

În al doilea rând, producția a 642 de camioane în România trebuie înțeleasă în primă instanță ca o asamblare componentelor. Bineînțeles, este mai mult decât nimic.

Contractul pentru 942 de camioane, în valoare de 216 milioane euro, fără TVA, face parte dintr-un acord mai mare care prevede livrarea a 2.900 de camioane și platforme militare. Este clar că între 942 și 2.900 este o diferență importantă, care are și valențe economice.

Adică, dacă România va extinde contractul, are șanse ca fabricarea pe piața locală a camioanelor și platformelor să fie mai puternic integrată. În aceste condiții, în care miza financiară crește, ar putea să vină în economia locală mai mulți furnizori internaționali.

În al treilea rând, este greu de spus unde s-ar putea asambla camioanele în România. Din mass-media se poate înțelege că există mici fabrici la Baia Mare sau chiar la Brașov, dar, în linii mari, tradiția s-a pierdut. Desigur, ea poate fi recuperată.

Din declarațiile ministrului apărării se înțelege că decizia va fi luată de Ministerul Economiei și de agenția specializată a statului numită Oficiul de Compensare a Achizițiilor de Tehnică Specială. Este interesant că avem o instituție specializată, dar niciun contract în regim offset.

De aceea, vestea cea mai bună pentru economie, legată ce contractul pentru camioane, este că apare investiția offset. Care nu trebuie făcută exclusiv în camioane, ci și în alte sectoare economice.

Important este ca guvernul să folosească pârghia pe care o are la îndemână și anume ca o parte din sumele cheltuite pentru achiziții de apărare să fie compensate prin investiții în România.

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.