Într-adevăr, România cheltuiește puțin pentru asistență socială. Pe măsura veniturilor bugetare mici

În spațiul public românesc se poartă o discuție foarte aprinsă, de câțiva ani, pe tema alocărilor bugetare pentru pensii sau într-un sens mai larg către așa-numita zonă de protecție socială.

Farmecul acestei discuții este că se poate așeza foarte ușor și cu eventuale argumente pe poziții ireconciliabile. Adică, o tabără va fi totdeauna convinsă că România cheltuiește foarte puțin cu asistența socială, în timp ce o altă zonă a opiniei publice va susține vehement că sunt prea mari costurile cu protecția socială.

De data aceasta, verdictul nu este de tip solomonic, adică pe principiul că fiecare are dreptate. Analiza trebuie să fie mai elaborată, mai complicată și poate fi pusă în context european.

Pentru a avea date comparabile vom raporta analiza la anul 2017 și la statele Uniunii Europene. Prima cifră este clar în favoarea celor care cred că România cheltuiește prea puțin pentru protecția socială. Este adevărat. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește cheltuielile cu protecția socială ca procentaj din PIB. Este vorba despre o alocare de doar 14,4% din produsul intern brut.

Vârfurile la acest capitol sunt Franța, cu un nivel al cheltuielilor sociale de 34,1% din PIB, Danemarca cu 32% din PIB și Finlanda cu 31% din PIB. Foarte aproape de podium se află Germania care alocă 30% din PIB pentru asistență socială.

La polul opus, pe ultimele locuri, sunt România cu 14,4%, Letonia, Irlanda și Lituania care cheltuiesc 15% din PIB. Apropiate de situația României sunt și Bulgaria – 17% din PIB și Ungaria cu cheltuieli de 18% din PIB.

Acestea sunt extremele. Iar aceste cifre i-ar îndreptăți pe adepții creșterii cheltuielilor sociale să susțină politicile publice generoase cu acest tip de cheltuieli.

Numai că tabloul nu este complet. Pentru a înțelege cât de mult poate să crească România cheltuielile sociale și cât de mult e prea mult trebuie să luăm în calcul și alți indicatori bugetari. Cum ar fi de exemplu, pentru comparabilitatea datelor, nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetare din PIB. Să vedem cum stă România la aceste capitole în comparație cu statele care oferă alocări generoase pentru asistență socială.

Deci, România avea, în anul 2017, venituri de 30,9% din PIB și cheltuieli de 33,6% din PIB. Cele mai mici cote din Uniunea Europeană în afară de Irlanda.

Franța, țara cu cele mai mari cheltuieli sociale are și cele mai mari procentaje din Uniunea Europeană și anume venituri bugetare de 53,6% din PIB și cheltuielile de 56,4% din PIB. Sunt cifre aflate cu mult peste toate celelalte state europene, care permit Franței să aibă și cheltuieli sociale pe măsură. O singură problemă apare la situația bugetară franceză și anume deficitul, care a scăzut în ultimii ani, dar care rămâne cel mai mare din Uniunea Europeană (cu excepția Marii Britanii), de 63 miliarde euro, în valoare nominală.

Finlanda, care acordă și ea alocări importante pentru cheltuielile sociale, se apropie de Franța, având venituri bugetare de 53% și cheltuieli de 53,7% din PIB.

Prima concluzie este că România are într-adevăr cheltuieli sociale mici, dar ele sunt pe măsura veniturilor bugetare pe care le generează economia autohtonă sau pe care le poate colecta fiscul.

A doua concluzie este legată de subiectul „cât de mult pot crește cheltuielile cu asistența socială”. De exemplu, dacă România ar dori să aloce pentru asistența socială la nivelul Franței, respectiv 34,1% din PIB, ar însemna să cheltuiască toți banii bugetului doar cu această destinație. Ceea ce evident este absurd. Deci, România nu poate să facă alocări la nivelul statelor celor mai dezvoltate din Uniunea Europeană pentru că nu are fonduri bugetare. În acest caz, ce râmâne de făcut este să ne amintim că societatea românească are nevoie de bani și pentru investiții nu doar pentru pensii și salarii.

 

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.