De ce „70 de ani”

pensionare.jpg

Sistemele de pensii, public și cel administrat privat, sunt din nou în dezbatere publică. Este nevoie de o analiză profesionistă care să ia în calcul toate elementele legate de sistemul public de pensii.
Image source: 
Pixabay (Ilustrație)

Tema pensiilor agită din nou spiritele în societatea românească. A fost suficient ca politicienii de la putere să vorbească despre sistemul public de pensii și despre cel administrat privat pentru ca replicile să vină fără oprire de la reprezentanții opoziției politice.

Degeaba s-a explicat că ideea pensionării la 70 de ani este, de fapt, opțională. Lia Olguța Vasilescu vorbește despre cum talonul de pensie va veni alături de certificatul de deces.

A fost suficient ca ministrul finanțelor să anunțe că dorește să crească nivelul contribuției la pilonul doi la 6% (fapt, de altfel, stipulat de lege, dar ignorat de fostele guverne), pentru ca politicienii din opoziție să reia atacurile la adresa pensiilor administrate privat.

A reapărut ideea că randamentele obținute de administratorii de pensii private sunt foarte mici sau nu există. În realitate, asociația de profil a arătat că randamentul total, în perioada 2008-2018, a fost de 127%, inflația fiind în această perioadă de 36,3%. În medie, randamentul anual a fost de 8%, la o rată medie a inflației de 2,95%.

Și încă un exemplu. Administratorii de pensii private au acumulat active de 10,2 miliarde lei, din care 1,5 miliarde lei reprezintă câștigul net obținut din investiții. Aceste sume nu includ comisioanele de administrare.

Este clar că la nivel politic punctele de vedere care privesc sistemul public de pensii și pensiile private, pilonul doi, sunt total diferite. În această situație, putem extrage o serie de date din cel mai recent studiu realizat de CFA România, intitulat „Viitorul sistemului de pensii în România”.

Astfel, o temă importantă de abordare a sistemului public de pensii este raportul dintre contributori, adică salariați, și beneficiari, adică pensionari.

Analiza CFA România arată că în anul 2030, numărul de pensionari va fi mai mare decât cel al salariaților, respectiv vor fi 5,29 milioane de pensionari și numai 4,97 milioane de angajați. Iar acest raport se va deteriora și mai mult în următoarele decenii ajungând, în anul 2060, la 5,95 milioane de pensionari la 3,83 milioane de salariați.

Demografia nu ajută România. Piramida vârstelor se inversează, adică, numărul persoanelor vârstnice crește în raport de cele tinere. În anul 2011, raportul dintre persoanele vârstnice și cele tinere era 47 și va ajunge la 63, în anul 2060. De asemenea, populația României este în scădere urmând să ajungă, în anul 2030, în funcție de nivelul migrației, la 18 milioane de persoane.

Totodată, în perioada 2025-2035, se va înregistra un vîrf de pensionări, ca urmare a retragerii din activitate a așa-numitei „generații a decrețeilor”.

Toate aceste evoluții, îmbătrânirea demografică, migrația, raportul dintre pensionari și angajați, vulnerabilizează sistemul public de pensii. Fie că acest fapt este sau nu recunoscut de politicieni.

De aceea, soluțiile de echilibrare a bugetului public de pensii sunt creșterea vârstei de pensionare, o tendință care deja se observă la nivel internațional. Studiul CFA România arată că, în perioada 1995-2017, 55 de țări au crescut vârsta de pensionare.

Apoi, o altă soluție poate fi creșterea ratei contribuțiilor de asigurări sociale. La această metodă au apelat deja 76 de țări. În fine, se mai poate aplica și o creștere mai lentă a punctului de pensie, iar 60 de țări au redus beneficiile pentru pensionari.

Evident, nicio soluție nu este pe placul cetățenilor. Dar, aceasta este cruda realitate. Iar în domeniul pensiilor, ca și în economie, realitatea nu este sinonimă cu populismul.

 

 

Rubrică realizată cu sprijinul CERTINVEST - Societate de Administrare a Investițiilor.

De ce „70 de ani” (AUDIO)