Ordonanța 114 a vrut să rezolve o problemă, un preț mai mic al gazului la consumatorul casnic, și a creat alte o sută

gaze_naturale_2.jpg

Ordonanța 114 a vrut să rezolve o problemă, un preț mai mic al gazului la consumatorul casnic, și a creat alte o sută.
Ordonanța 114 a vrut să rezolve o problemă, un preț mai mic al gazului la consumatorul casnic, și a creat alte o sută.
Image source: 
RFI

Profesorul universitar Mircea Coșea, membru al Consiliului de Programare Economică, a avut ideea de a realiza o analiză asupra producției și consumului de gaze din România. Intervenția dlui Coșea este binevenită pentru că anul acesta, pe piața gazelor naturale au apărut o serie de evenimente precum Ordonanța 114, amânarea proiectelor de exploatare din Marea Neagră sau creșterea importurilor.

Așadar, analiza pleacă de la o situație pe care o găsește îngrijorătoare: conform Autorității de reglementare în domeniu, în luna mai, România a importat 1,1 milioane de Mwh, o cantitate de gaze de 353 de ori mai mare decât în aceeași lună a anului trecut. În aprilie 2019, cantitatea de gaze era mai mare de 100 de ori decât în anul precedent.

Prețul mediu al gazelor de import a fost de 89 lei, mai mic decât cel al gazelor din România care a ajuns la 101 lei Mwh. De altfel, justificarea acestor importuri oferită de ministrul energiei, este chiar prețul mai mic decât cel din România. S-a spus că în această perioadă, România a înmagazinat cantități importante de gaze din import, la prețuri mici, ceea ce a fost o oportunitate a momentului.

Logica aceasta pare corectă. Doar că anul acesta a intervenit ceva. Și anume Ordonanța 114 care a introdus o plafonare a prețului la producător la 68 lei pe Mwh. După discuții cu mediul de afaceri, în martie, regulile s-au schimbat, în sensul că plafonarea a rămas valabilă doar pentru gazele livrate către consumatorii casnici. Pentru cei industriali, prețurile pe bursă au crescut mult. Ceea ce a făcut ca importurile de gaze naturale să fie mai ieftine și justificate din punct de vedere economic.

Plafonarea prețului de vânzare la gazele naturale din producția locală la consumatorul casnic a fost justificată prin nevoia de a asigura protecție socială consumatorilor finali.

Plafonarea prețurilor de furnizare la consumatorii finali prin decizie administrativă nu face decât să aducă tensiuni pe piața gazelor naturale cu efecte și pe piața de energie electrică, se arată în raport.

Protecția socială se poate face și ar trebui făcută prin alte metode. Există chiar prevederi legale care cer constituirea unui fond de solidaritate pentru susținerea consumatorului vulnerabil. Fondul trebuie finanțat din veniturile neașteptate obținute de producătorii și furnizorii de gaze naturale. Fondul nu a fost niciodată înființat, iar aplicarea unui mecanism de acest tip al consumatorilor vulnerabili nu a fost aplicată nici măcar în principiu. Colectarea de venituri la bugetul de stat din taxarea veniturilor extraordinare ar fi fost suficiente pentru acoperirea cheltuielilor cu consumatorii vulnerabili. Dar, mai complicat, consumatorii vulnerabili nici măcar nu au fost definiți de legislația românească.

În lipsa acestor mecanisme stipulate în lege, s-au gândit variante, precum plafonarea prețului pentru consumatorii casnici, care pot distorsiona și mai mult piața.

Studiile arată că măsurile luate de Ordonanța 114, și rectificarea ei, duc la reducerea veniturilor bugetare. Există riscul să se reducă investițiile în sectorul de gaze, ceea ce ar putea afecta chiar și securitatea aprovizionării cu gaze. O plafonare a prețului pentru consumatorii industriali poate fi interpretată ca ajutor de stat, ceea ce ar atrage sancțiuni din partea Comisiei Europene. Prevederile ordonanței au efecte în ceea ce privește diminuarea concurenței și discriminarea producătorilor de gaze față de furnizori. Chiar și obligația de a vinde pe piața internă este o discriminare față de consumatorii de pe piețele europene.

În concluzie, Ordonanța 114 a încercat să rezolve o problemă, dar a creat alte o sută.