Cum se dezmembrează România bucată cu bucată

caramizi.jpg

Cum se dezmembrează România bucată cu bucată.
Cum se dezmembrează România bucată cu bucată.
Image source: 
pixabay.com

Din 26 iunie, până astăzi, adică timp de 28 de zile, sistemul informatic al Casei Naționale de Sănătate care deservește aplicația privind cardul de sănătate nu a funcționat. În lipsa aplicației informatice, practic, întregul sistem de sănătate este nefuncțional, pentru că prin cardul de sănătate se realizează două obiective majore: se verifică dacă pacientul este asigurat și se pot deconta banii. Situația este cât se poate de gravă, pentru că în absența acestor informații nu se mai știe pe cine îngrijește sistemul nostru de sănătate și câți bani trebuie să plătească instituția abilitată, respectiv Casa de Sănătate, pentru tratament.

Este greu de spus și astăzi cum s-a ajuns în această situație. Mai precis, ministrul sănătății a aflat în urmă cu câteva zile că instituția care administrează banii din sănătate nu mai avea un contract de întreținere, de mentenanță, a sistemului informatic și a bazei de date.

Desigur, nu ministrul ar fi trebuit să se îngrijească de acest contract, ci direcția de specialitate și evident șeful Casei de Asigurări de Sănătate. Este de-a dreptul iresponsabil faptul că s-a ajuns în această situație, că nu există un contract de mentenanță al sistemului informatic, iar invocarea clasicelor motive că licitațiile durează mult este, în acest context, nerelevantă. Faptul că o instituție esențială pentru sistemul de sănătate a rămas fără întreținerea IT a bazelor de date și a sistemului informatic este de domeniul incredibilului și arată gradul de haos la care au ajuns instituțiile statului.

În altă ordine de idei, Ministerul Energiei oferă încă o dovadă a confuziei care există în rândul guvernului și a unor instituții publice. Recent, agenția de presă Agerpres a publicat informația că România a importat din Federația Rusă o cantitate de gaze de aproximativ 1,1 milioane metri cubi, ceea ce înseamnă un volum de 350 ori mai mare decât în acceași perioadă a anului trecut.

Într-un mesaj pe pagina de Facebook, Ministerul Energiei, citez, „insistă” să transmită că importurile de gaze din această perioadă avantajează România, pentru că vara prețurile din import sunt mult mai mici decât cele din iarnă. Este adevărat, dar afirmația este corectă doar pe jumătate.

În sensul că se compară prețul gazului de import din vară cu cel de livrare în plină iarnă. Nu se compară, însă, prețul din import cu cel al gazului autohton, tot în acest sezon.

Dar, ceea ce nu se spune este felul în care Ordonanța 114 din 2018 și regulamentele ulterioare ale autorității de reglementare în domeniul energiei au influențat piața și au încurajat importurile de gaze naturale.

Ministerul Energiei este într-o situație ciudată. Operatorii economici pot să fie pragmatici, să facă business chiar și cu gaz din import. Dar, administrația ar trebui, prin reglementări și chiar prin mesajele publice, să încurajeze consumul de produse fabricate în România. Sau în cazul de față consumul de materii prime energetice extrase în țară.

Măcar dintr-un motiv simplu și anume deficitul balanței comerciale. Nu există niciun program național de reducere a dezechilibrului comercial extern, dar sunt din belșug măsuri economice de stimulare a importurilor.

Un exemplu, în acest sens, este industria alimentară. Ministrul agriculturii se laudă cu exporturi record de materie primă agricolă, cu valoare adăugată redusă, în timp ce importurile de produse lactate se află la cote alarmante.

Anul acesta, România a exportat 20 de tone de unt și a importat 3.450 de tone. De asemenea, s-au exportat 3.500 tone de brânză și au fost importate 24.000 de tone.

Toate aceste cazuri, Casa de Sănătate, care este un simptom al lipsei de informatizare a administrației românești sau a unui management de slabă calitate, importurile masive de gaze naturale sau de produse alimentare procesate sunt doar cărămizile unei Românii care parcă se dezmembrează bucată cu bucată.

Analistul economic Constantin Rudnițchi despre situația complicată în care au ajuns unele instituții ale statului