Cum am pierdut banii cu care se putea construi o autostradă pe an

autostrada.jpg

Cum am pierdut banii cu care se putea construi o autostradă pe an.
Cum am pierdut banii cu care se putea construi o autostradă pe an
Image source: 
pixabay.com

Un studiu prezentat de Ionuț Dumitru, președintele Consiliului fiscal, analizează o serie de indicatori care arată situația bugetară a României. Totodată, studiul realizează și o serie de corelații între politica fiscală și creșterea economică.

O primă constatare se referă la impactul pe care îl are creșterea veniturilor bugetare asupra creșterii economice. Astfel, o creștere a încasărilor din impozitul pe profit și din contribuții de asigurări au un impact negativ, pe termen lung, asupra creșterii economice. Este logic să fie așa, pentru că acest lucru înseamnă că se taxează mai mult munca și capitalul, adică mai exact profitul companiilor. Ceea ce pe termen lung erodează creșterea economică.

Pe de altă parte, o creștere a încasărilor din taxe pe consum, taxe pe proprietate și impozit pe venit, are un efect nesemnificativ asupra creșterii economice, ceea ce oferă un indiciu important pentru construirea unei politici fiscale.

În ceea ce privește capitolul de cheltuieli, cele cu investițiile sunt singurele care duc la creștere economică pe termen lung, iar cheltuielile de personal, chiar dacă pe termen scurt cresc consumul, pe termen lung ele au un impact nesemnificativ asupra creșterii economice. Din acest punct de vedere, este încă o dovadă că investițiile sunt mult mai utile decât salariile bugetare pentru a avea o rată de creștere sustenabilă.

Numai că, în ultimii ani, lucrurile au stat exact invers. Adică, anvelopa salarială, ceea ce înseamnă totalul salariilor bugetare, a ajuns la cote maxime. Anul acesta, anvelopa salarială va ajunge la 10,4% din PIB, iar estimările arată că în anul 2020 va ajunge la 11%. Mai mult decât procentajul din anul 2009, care a fost de 10,4% din produsul intern brut. În același timp, cheltuielile sociale au ajuns la maxime istorice în PIB și din totalul cheltuielilor bugetare.

Cheltuielile cu investițiile au ajuns la un nivel scăzut. Anul trecut, au fost de 2,6% din PIB, anul acesta vor fi de 2,8% din PIB, anul viitor va rămâne la același nivel, iar în anul 2020 vor ajunge la 2,9% din PIB. Cifre mai mici pentru investițiile publice au mai fost doar în anii 1998 și 1999, atunci când atingeau numai 1,8% și respectiv 1,6% din produsul intern brut. Trebuie spus că în valoare nominală, investițiile au fost mai mari, o dată cu creșterea economică. Dar tocmai că raportarea procentuală la produsul intern brut este relevantă pentru comparație.

Totodată, investițiile publice sunt sub media europeană, ca procentaj din PIB, România fiind printre statele cu cele mai mici rate ale investițiilor depășind doar trei economii europene mari, precum Germania, Italia și Spania și alte câteva economii de talie mică, precum Malta sau Bulgaria.

Se poate vedea că România se află în cea mai delicată situație. Cresc așa-numitele cheltuieli rigide, cele cu pensiile și salariile, și scad cheltuielile cu investițiile. Pentru o economie care are nevoie de dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare sau tehnologice, îngustarea spațiului fiscal pentru investiții devine o mare problemă pe termen mediu și lung. Pentru că fără investiții, creșterea economică încetinește sau se transformă în scădere.

În fine, analiza economistului Ionuț Dumitru include și o comparație, în materie de venituri bugetare, între România și Bulgaria. Situația este nefavorabilă României, în sensul că la aproape toate capitolele Bulgaria colectează un procent din PIB mai mare decât România. Este vorba despre veniturile fiscale, TVA, accize impozitul pe profit și venituri nefiscale. Doar în ceea ce privește contribuțiile de asigurări și impozitul pe venit România colectează la buget mai mulți bani decât Bulgaria. Concluzia este însă tristă: dacă România ar fi avut rata de colectare a TVA similară cu a Bulgariei, veniturile bugetare ar fi fost cu 2,25% din PIB mai mari, ceea ce înseamnă cu 3,8 miliarde euro mai mult. Adică, doar din această sursă România ar fi avut bani să construiască o autostradă.

Cum am pierdut banii cu care se putea construi o autostradă pe an (AUDIO)