Fonduri europene, un nou start

fonduri_europene.jpg

Fonduri europene
Fonduri europene (ilustrație)

România ia startul într-o nouă cursă pentru fondurile europene. De data aceasta, miza este de 40 miliarde euro. Pentru a merge înainte, trebuie însă să învăţăm din greşelile trecutului. Vechiul exerciţiu bugetar european a fost dezamăgitor. Problemele de care s-a lovit România în atragerea fondurilor europene au fost nenumărate. Iată doar cateve dintre ele.

Suprabirocraţia 

Este clar că accesarea fondurilor europene are parte de mecanisme birocratice complicate introduse chiar de instituţiile europene. Motivul este simplu de înţeles. Organismele europene încearcă să se pună la adăpost de eventuale fraude, pe de o parte, şi, pe de altă parte, încearcă să ia în calcul cât mai multe situaţii din practică, din economia reală.

Peste toate procedurile europene, în exerciţiul bugetar anterior instituţiile româneşti au adăugat şi ele proceduri specifice. Astfel, a rezultat o suprabirocratizare care, în ultimă instanţă, nu a ajutat pe nimeni, nici pe beneficiari, nici autorităţile româneşti. În ultimii ani, s-au făcut eforturi de reducere a birocraţiei naţionale, dar trebuie să vedem, practic, dacă noile proceduri adoptate îşi vor arăta efectul la nivelul accesării banilor europeni.

Cofinanţarea 

Fondurile europene au fost considerate bani gratuiţi pe care îi poate atrage România. Această viziune este inexactă. Atragerea de bani europeni presupune folosirea banilor proprii, fie cei bugetari, fie ai beneficiarului. Cofinanţarea a fost totdeauna o problemă, pentru că proiectele cu sume mari presupun cofinanţări pe măsură. Iar beneficiarii au acuzat de multe ori băncile că nu se implică în finanţarea proiectelor cu fonduri europene. De altfel, în ultimii ani, am asistat la discuţii interminabile despre cum pot fi simplificate procedurile pentru ca băncile să poată cofinanţa mai uşor proiecte derulate cu fonduri europene.

Un aspect important al nivelului cofinanţării este continuarea acordului României cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), întrucât acesta aduce posibilitatea cofinanţării cu numai 10% a programelor europene. O ieşire din acordul cu FMI ar duce România în situaţia de a creşte nivelul cofinanţării.

Trebuie adăugată şi realitatea rambursării banilor din proiecte europene. Astfel, beneficiarul avansează cheltuielile urmând să primească banii de la bugetul naţional într-o perioadă viitoare. Din păcate, suspendarea repetată a programelor europene a dus şi la oprirea decontării banilor către beneficiari. Au fost situaţii, în anii trecuţi, când banii au întârziat luni întregi ceea ce a dus la blocarea financiară a beneficiarilor şi implicit la întârzierea proiectelor.

Suspiciuni de fraudă

 Derularea proiectelor cu bani europeni a născut constant probleme legate de fraudă. De la conflicte de interese, până la problemele legate de achiziţiile publice, toată gama de nereguli a apărut. Autorităţile româneşti şi europene au încercat să verifice legalitatea derulării proiectelor, dar au fost depăşite de situaţie. Mai nou, vedem că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a declanşat anchete privind folosirea banilor europeni. În ultimii ani, autorităţile publice au avut nenumărate încercări de a îmbunătăţi legislaţia privind achiziţiile publice. Cu ce rezultate? Vom vedea în noul exerciţiu financiar.

În concluzie, avem destule motive să nu plecăm la drum cu prea mult optimism. Experienţa anilor trecuţi ne arată că ar fi binevenită concentrarea asupra proiectelor mari, ce ţin de infrastructură, mediu sau dezvoltare regională. Aceste proiecte, pot aduce o schimbare reală a societăţii româneşti şi un efect benefici pentru economia reală.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.