Specula, azi o vedem și nu e...

specula-pexels-larisa-p-4935722.jpg

Sursa imaginii: 
Larisa P. / Pexels

Actuala coaliție de guvernare și-a împlinit pofta ce a poftit. A pus într-o lege, sau mai exact într-un plan aprobat de guvern, specula. De câteva săptămâni bune, de când guvernul a anunțat că vrea să adopte o serie de măsuri de combatere a speculei, am tot încercat să caut un exemplu de speculă în economia de piață, fie ea și românească. Nu am găsit. În schimb, ideea legiferării unui fenomen așa-zis speculativ dă satisfacție unor percepții populiste asupra funcționării economiei.

Creșterea prețurilor, nemulțumirile vechi existente pe filiera de producție a mărfurilor au dat „apă la moară” celor care cred că economia românească este dominată de fenomene speculative. Trebuie spus că tranzacțiile speculative nu au în niciun caz o notă peiorativă. Abordarea speculativă este absolut firească, de exemplu, în cazul burselor de valori sau ale tranzacțiilor realizate pe piața valutară. Sunt domenii financiare în care comportamentul speculativ este nu doar tolerat, ci recomandat.

Specula, în schimb, are un renume prost, dar este dificil de definit. În schimb, specula este un bun pretext pentru toate viciile de funcționare a pieței, toate nemulțumirile consumatorilor față de prețul sau calitatea unui produs și toate sincopele de aprovizionare. Specula și așa-zișii speculanți pot fi cele mai facile explicații pentru funcționarea ineficientă a economiei de piață. Dar, în esență, intermediarii, distribuitorii, procesatorii sau comercianții nu fac speculă, ci pur și simplu sunt verigile necesare pentru ca un produs să ajungă de la producător la consumator.

Pare cam teoretic, dar practic era interesant de văzut felul în care instituțiile statului român au încercat să definească din punct de vedere legal specula, pentru a o putea amenda.

Pentru corectitudine, trebuie spus că planul antispeculă aprobat de guvern se va aplica, dacă va putea fi aplicat, doar în situații de criză, precum starea de război, starea de urgență sau starea de alertă. Așadar, contextul este special, dar chiar și în aceste circumstanțe este cel puțin instructiv să vedem cum gândesc funcționarii români că pot defini așa-numitul fenomen al speculei.

 

Iată ce conține planul guvernului. Mai întâi, Executivul stabilește, pe o perioadă determinată, o listă cu produse sau servicii considerate în situație de risc speculativ.

Apoi, pentru mărfurile cu risc speculativ urmează o serie de interdicții. În primul rând, se interzice practicarea unor prețuri nejustificat de mari. Aici termenul care produce confuzie este „nejustificat”. Ce înseamnă prețuri nejustificat de mari? Din punctul cui de vedere, al consumatorului care își va dori totdeauna să plătească prețuri cât mai mici? Prețuri nejustificat de mari, din punctul de vedere al instituțiilor publice? Dar, au capacitatea instituțiile statului să analizeze prețurile practicate de comercianți? Sunt întrebări complicate care nu pot primi răspunsuri simple și practice și de aceea criteriul prețului nejustificat de mare va fi dificil, dacă nu imposibil, de aplicat.

În continuare, se interzice limitarea producției sau a vânzărilor și acumularea unor stocuri. La acest punct, este evidentă intervenția statului în politica comercială a unor companii, iar mediul economic este îndreptățit să aibă mari rețineri față de capacitatea instituțiilor publice de a judeca rațiuni de business.

De asemenea, criteriile luate în calcul pentru a defini specula sunt: marjele intermediare de profit sau intermediarii aflați pe lanțul de distribuție a produselor. Aici, trebuie remarcat că, după știința mea, nu există niciun studiu realizat de o instituție a statului (oricare ar fi ea) care să analizeze ratele de profit pe lanțul de aprovizionare. Un demers care ar fi esențial nu neapărat pentru a descoperi unde se ascunde specula, ci pentru a construi o politică publică în domenii cu controverse dure între actorii economici. Analiza ar fi necesară nu pentru a da dreptate unuia sau altuia, ci pentru a interveni acolo unde este cazul, dacă este cazul.

Din toate aceste motive și multe altele, se poate spune că lupta antispeculă nu este decât praf în ochi. Sau, vorba poetului: specula, azi o vedem și nu este.