Tărâmul lămâilor

img_6570.jpg

Tărâmul lămâilor

Istoria Italiei prin citrice. De la Vatican la Mafia. Povestea plină de culoare a lămâilor şi o neaşteptată istorie culturală, politică şi mo­rală a Italiei, de la sosirea citricelor în Calabria, în secolul al II-lea, la dominaţia arabă din Sicilia din veacul al IX-lea, până la slow food şi studiile genetice ale secolului XXI.

Scriitoare şi jurnalistă britanică, Helena Attlee lucrează în Italia de mai bine de treizeci de ani, subiectele ei predilecte fiind grădinile şi istoria. Colaborează cu numeroase reviste pentru care scrie articole pe teme de arhitectură, design interior şi, desigur, grădini.
Susţine conferinţe cu tematici diverse din domeniul istoriei grădinilor şi al peisagisticii şi, în colaborare cu o agenţie turistică de profil, concepe şi conduce tururi de vizitare a unor grădini şi parcuri celebre din Italia, Portugalia şi Marea Britanie. Printre cărţile ei se numără Grădinile Italiei: O istorie culturală, Grădinile Portugaliei, Grădinile Japoniei, Grădinile par­ticulare ale Italiei: O privire din interior.

Şerbet din lămâi verzi de Amalfi, înecat în miere şi amestecat cu zăpadă• Între pomello şi mandarine • Fructe curioase • Colecţionari de citrice în Toscana renascentistă • Meniu pentru papă • Potirul de aur al lămâilor amare • Portocale scufundate în apus de soare • Aurul verde al Calabriei şi cele mai valo­roase citrice • Chinotto – fructul protejat al Liguriei.

Adaugă un comentariu în modulul Facebook de mai jos şi ai şansa să câştigi cartea "Tărâmul lămâilor".

Cel mai pertinent comentariu este premiat de luni pâna vineri, dar nu pot fi atribuite 2 premii aceluiaşi participant.

 

În cele din urmă, am coborât şi ne-am retras în încân­tătoarea bucătărie cu vedere spre lac , unde Gandossi ne-a tratat cu limoncello în nuanţe de ocru, preparat în casă după o reţetă locală.

Limoncello à la Gandossi

Pentru un litru de limoncello, Gandossi foloseşte douăzeci şi patru de lămâi – ideal cât se poate de proaspete şi uşor verzui. Curăţă fin doar partea galbenă a cojii, pe care o pune într-un recipient închis ermetic, împreună cu un litru de alcool de 95%, cumpărat foarte ieftin de la supermarket.

Unii susţin că amestecul trebuie lăsat două săptămâni, dar Gandossi este de altă părere. El crede că alcoolul extrage aproape imediat aroma lămâilor, aşa că le lasă la macerat doar douăsprezece ore. Apoi prepară un sirop din 1,6 litri de apă cu 1,2 kilograme de zahăr, fierbând şi amestecând continuu până la dizolvarea completă. Siropul se răceşte până la temperatura camerei, după care îl adaugă peste alcoolul cu coajă de lămâie. În final, strecoară şi aruncă resturile de coajă.

Gandossi a adus două păhăruţe pe care le-a umplut cu limoncello preparat cu numai o zi în urmă. Băutura nu avea nimic din siropul dulceag servit în restaurantele frecventate de turişti;

o băutură pentru adulţi, foarte tare, dar înnobilată de gustul bogat, exotic şi intens al lămâilor. Cu ce altă licoare să închini paharul – pentru lămâi şi extraordinarul lor succes, dintr-un capăt în altul al Peninsulei Italice?!

 

 

Câştigători:

Suceveanu Ştefan

Simona Deleanu

Marina Mihai

Cristina Serbanescu Ghergu