Povestea noastră cu David Bowie

bowie5.jpg

David Bowie
David Bowie
Image source: 
Dilema Veche

În dimineaţa zilei de 11 ianuarie, Internetul s-a transformat, treptat, într-un imens priveghi. De la Annie Lennox, Paul McCartney, Mick Jagger, Yoko Ono, Debbie Harry, Madonna, Nile Rodgers, Pet Shop Boys sau Dave Gahan, trecînd pe la Simple Minds, Brian Molko, Pearl Jam, Iggy Pop, Ozzy Osbourne, Alice Cooper, Marilyn Manson, şi ajungînd la Brian Eno, Mark Giuliana şi Pat Metheny sau la scriitori precum Jonathan Lethem, întregul mapamond artistic a adus la unison omagii celui care a fost David Bowie, muzician, actor, artist vizual, recunoscut dreptul unul dintre cei mai influenţi şi mai inspiraţionali muzicieni ai ultimei jumătăţi de secol.

David Bowie lansase de două zile noul album, Blackstar, aşa că e uşor de-nţeles şocul universal al morţii sale. Redăm mai jos cîteva dintre postările prietenilor revistei la despărţirea prematură de acest minunat artist.

Marius CHIVU, scriitor

Eram un puştam cînd am văzut un videoclip cu David Bowie. Era „Ashes to Ashes”. N-am înţeles nimic. Ba, dimpotrivă, dacă e să fiu sincer, m-a cam speriat. Bowie era costumat într-un clovn care plutea pe apă sau cam aşa ceva. Nu mi s-a părut deloc ceva sănătos acolo. Apoi am văzut clipurile „China Woman” (care m-a excitat în mod inexplicabil) şi „Let`s Dance”, care m-au cucerit instantaneu prin amestecul de disco-funk. Era pe vremea cînd MTV difuza muzică, aşa că îi rămîn pe veci recunoscător acelui MTV. Încet, încet, am început să-i ascult albumele vechi şi să-l înţeleg, dar mi-a plăcut abia cu albumele din anii `90, probabil cele cu succesul cel mai mic. La un moment dat făcusem o pasiune pentru „Jump They Say” de pe Black Tie White Noise, aşa că am devenit, în cele din urmă, contemporan cu Bowie, deşi sînt mai tînăr decît el cu peste treizeci de ani. Penultimul său album, The Next Day, mi-a plăcut enorm, iar acesta, ultimul, Blackstar, m-a terminat de la prima audiţie. Acum înţeleg de ce e atîta moarte acolo. Pentru că Bowie l-a compus şi înregistrat cu moartea suflîndu-i în ceafă.

 

 

Tudor GIURGIU, regizor de film

Regizorul clipului „Lazarus" spunea despre Bowie: „One could only dream about collaborating with a mind like that; Intuitive, playful, mysterious and profound... I have no desire to do any more videos knowing the process never ever gets as formidable and fulfilling as this was. I've basically touched the sun." Bowie touched the sun first. Have fun there!”.

Cristi LUCA, critic de film

Nu-mi amintesc de David Bowie în rockotecile sau barurile din Iași din anii `90. Nu am avut nici un coleg care să-i fi scrijelit numele pe vreo bancă. Era, pentru majoritatea, tipul ăla care cînta și el pe „Under Pressure”. Pentru un rocker care se ducea la vecini să asculte pe vinil Black Sabbath cu Paranoid, Bowie nu era prima opțiune. Și după ce ne bălăngăneam capurile într-un mod cretin, puneam în cele din urmă piesă aia cu „Ground Control to Major Tom”. Transpirați de la atîta „dans”, Space Oddity era momentul pe care-l așteptăm cu toții, fără să recunoaștem. Deveneam cu adevărat sofisticați. Thank you, David!

Citeşte tot articolul pe Dilema Veche