Imagine la pahar

andrei_plesu.jpg

Andrei PLEŞU
Andrei PLEŞU

Imaginea României“ e una din temele obsesive ale propagandei naționale. Nu se poate spune că nu ne-am străduit, dar am fost adeseori înfrînți de grandilocvență și poncif. „Eternă și fascinantă“, țărișoara pare să trăiască mai mult pe bază de trecut decît pe bază de prestație contemporană.

Sîntem țara lui Brâncuși, a lui Ionesco, Eliade și Cioran (pe care, decenii întregi, i-am renegat), sîntem țara lui George Enescu, am fost „scutul creștinătății“ pe vremea lui Ștefan cel Mare, „grînarul Europei“, „Belgia Orientului“ (cu capitala în „Micul Paris“), iar, pentru „cunoscători“, țara-gazdă a Voronețului, a bisericilor de lemn din Maramureș, a cimitirului de la Săpînța. Oricum, „o insulă de latinitate într-o mare slavă“… Sublim, nimic de zis! Dar azi? Cu ce ne lăudăm? Cu ce rupem gura tîrgului? Cu cîțiva elevi cîștigători de olimpiade? Cu amintirea Nadiei Comăneci? Sau – cum zic unii patrioți melancolici – cu valori unice, dar sabotate, condamnate la anonimat, de un mapamond ostil (nu se știe de ce).

O româncă mutată de mai mulți ani în Italia, doamna Marinela Vasilica Ardelean, a știut să lase deoparte demagogia și nostalgiile autohtone și a ales să testeze o foarte atrăgătoare imagine a țării, imediat demonstrabilă, convingătoare, euforizantă. Și nu lipsită de solide tradiții locale. E vorba de vinuri. M-am întrebat adesea, ori de cîte ori s-a întîmplat să mă aflu în Occident, de ce pe rafturile marilor magazine puteam găsi vinuri roșii din Bulgaria, unele vinuri ungurești, dar foarte rar – și la prețuri foarte mici – vinuri de-acasă. Bănuiesc că și doamna Ardelean și-a pus aceeași întrebare, dar, spre deosebire de mine, a avut o idee. A publicat, la o editură din Italia (Terra Ferma), o frumoasă carte-album, destinată să prezinte publicului european 50 de vinuri „de top“ din România. Apărută sub patronajul Ambasadei noastre de la Roma, dar cu sprijin și comentarii din partea mai multor experți italieni și români, cartea e, între altele, o remarcabilă reușită grafică: fotografii superbe, paginație inteligentă, strategie vizuală eficientă. Textele oferă informații esențiale, descrieri inspirate, date utile și pentru degustătorul dezinteresat, dar și pentru eventualul comersant. Pe scurt, un produs care se adresează simultan voluptuoșilor și pieței. Doamna Ardelean a adăugat însă vinurilor românești și cincizeci de rețete potrivite, oferite de cincizeci de restaurante italienești (majoritatea „stelate“ Michelin). Cu ale cuvinte, fiecărei crame i se asociază o „ospătărie“, fiecărui vin românesc – o gustare italienească. O excelentă idee de „marketing“, de natură să stimuleze un apetisant dialog transnațional, european, în materie de oenogastronomie.

Citeşte tot articolul pe Dilema Veche