Imaginea negativă a discursului politic

rodica_zafiu.jpg

Rodica Zafiu
Rodica Zafiu
Image source: 
Gandul.info

De mai mulţi ani am tot propus unor serii succesive de studenţi cursuri şi seminare de analiză a discursului politic. Obiectul de studiu mi s-a părut avantajos din mai multe puncte de vedere: e un tip de text contemporan, simplu în aparenţă, dar asupra căruia se poate exersa cu folos o lectură atentă, pentru a descoperi ambiguităţi, sensuri implicite, contradicţii, schimbări de puncte de vedere sau de destinatar.

Evident, în acest caz noţiunea de discurs are şi sensul curent, din limba comună, dar şi unul mai larg, putîndu-se referi la orice tip de mesaj – verbal şi chiar vizual – produs în spaţiul public: de la cuvîntările propriu-zise la dezbaterile televizate, la articolele de publicistică politică, la sloganurile şi afişele electorale. Discursurile şi dezbaterile politice sînt în vremea noastră şi ocazii de exersare a retoricii: cu tot ce are aceasta bun sau rău, dar în primul rînd ca formă democratică de încercare de rezolvare a conflictelor. Multă vreme, retorica nu a mai fost exersată în şcolile noastre; de două decenii lucrurile s-au schimbat, dar nu în egală măsură pretutindeni. Analiza unor discursuri poate fi utilă chiar cînd acestea nu sînt modele de reuşită retorică, ci doar colecţii de abateri, abuzuri şi pseudo-argumente.

Un avantaj practic al studiului acestui tip de discurs este faptul că textele sînt la îndemînă, din abundenţă, în formă electronică, ceea ce permite adunarea şi compararea unui material bogat, inclusiv cu metode statistice. În cazul dezbaterilor noastre parlamentare, site-ul oficial pune la dispoziţie toate lucrările Senatului şi ale Camerei Deputaţilor (începînd din 1996); de mai mulţi ani, transcrierile (pe vremuri publicate doar de o serie a Monitorului Oficial) sînt însoţite şi de înregistrări video.

Citeşte tot articolul pe Dilema Veche