Frontiera SUA-Mexic, teritoriu uitat, abuzat, martirizat--interviu cu Mesha Maren

marenworkmancom.jpg

Mesha Maren, romancieră, profesoară de arta ficțiunii
Mesha Maren, romancieră, profesoară de arta ficțiunii
Sursa imaginii: 
workman.com

Mesha Maren preda cursuri de arta ficțiunii la Universitatea Duke.  Ea este autoarea a două romane, SUGAR RUN ( apărut în 2019) și  PERPETUAL WEST/Vest Perpetuu/ (publicat la sfârșitul lunii trecute de editura Algonquin Books of Chapel Hill), povestiri și eseuri. În 2015 Mesha Maren a  fost laureata premiului pentru ficțiune Thomas Wolfe.

Există, în trecerea vieții, hotare între țări și hotare între lumi. El-Paso--Ciudad Juarez este printre acestea din urmă. Tranziția este înșelător de ușoară--un jeton la un capăt al podului Santa Fe, mărunțiș mexican la celălalt și treci dintr-o depresiune în alta, din umbra Munților Franklin în cea a Segradei Juarez și retur--dar contrastul este abisal, cutremurând ființa, transfigurând-o. Este experiența americanilor ce se aventurează în această traversare auto-revelatoare, Alex Walker  și Elana Orenstein, el originar din nordul Mexicului (acel Norte ce-și pierde treptat identitatea) și adoptat de o familie de misionari din Virginia de Vest, ea fiica  unei familii amestecate socio-religios și purtată peste graniță de obligație maritală--căutarea soțului dispărut în ape tulburi, căzut în mrejele narco-mafiei și pulsiunilor homoerotice. VEST PERPETUU e un dans între lumi-- Frazier, Virginia de Vest, leagănul familiei materne a Elanei, Hartsville, Virginia, unde tatăl ei, evreu ateu și văduv, profesează la un colegiu periferic, El Paso, unde Alex locuiește cu Elana și  lucrează la un masterat pe tema psihogeografiei frontierei, Ciudad Juarez și nordul Mexicului bântuite de  Cartelul condus de Neto-narcotraficantul-filozof, Vinihuevachi, pustietatea rurală de unde se trage Mateo, Ciudad de Mexico, lumea artistică șic a Vivianei Reyes și cea a activismului de stânga, dar prezența tutelară, covârșitoare, rămâne granița, locul geometric al tuturor contradicțiilor modernității. Personajele își redescoperă, redimensionează identitatea, granița într-un sens și-o pierde:  a devenit, sub tăvălugul capitalismului uniformizator, spațiul generic al exploatării umane și materiale, al poluării ambientului și valorilor etice.

Mesha Maren:  Zona de frontieră El Paso-Ciudad Juarez m-a interesat mult de când am vizitat-o prima oară. Aveam 21 de ani abia împliniți și venisem pe urmele unei femei de care eram îndrăgostită. Nu-i ușor de trăit acolo, e multă violență, dar cei care s-au născut, au crescut și trăiesc acolo o iubesc,  profund și intens. Asta a rezonat în sufletul meu.  Sunt originară din Virginia de Vest, din Apalasia, un alt loc greu de iubit;  pentru cei care reușesc, dragostea e profundă. Copilăria înr-o zona rurală a Vest-Virginiei m-a influențat puternic. A devenit prisma prin care privesc totul, deci perspectiva din care creez personaje. În același timp, am vrut ca VEST PERPETUU să fie despre călătoria spre Vestul Statelor Unite--pentru două dintre cele trei personaje principale călătoria inițiatică.

Reporter:  Alex, personajul central al romanului, glosează astfel despre Vest: "pentru americanii fascinați încă de mitul frontierei și destinului manifest Mexic-ul este granița ultimă și perpetuă--un spațiu al contrastului veșnic, oglinda în care America își poate privi superioritatea, creuzetul în care se zămislesc identitățile, locul în care poți afla cine ești cu adevărat".  Ce rămâne din nord-americanitatea lui Alex și soției, Elana, după rătăcirile la sud de graniță? Ce sinteză se împlinește în laboratorul experienței mexicane?

Mesha Maren:  Cred că nici unul dintre cele două personaje n-ar putea să-și definească mai bine identitatea la sfîrșitul parcursului. Sunt sigură însă că experiența traversării repetate a graniței le-a permis să aproximeze anumite aspecte ale personalității lor: în multe privințe s-au pierdut în altele s-au regăsit. Când locuiam în acea zonă, treceam granița de câteva ori pe săptămână. Vezi literalmente Statele Unite dinspre sud. Ies la suprafață și în relief percepția celor două țări, Mexic și Statele Unite, despre ele și raportul dintre ele, dar și imaginea de sine a indivizilor.

Reporter:  O latură esențială a imaginii de sine este sexualitatea complicată a personajelor.  În două triunghiuri caracteriale, Alex-Mateo-Neto și Elana-Viviana-Camila, tensiunea și disponibilitatea erotică sunt mereu prezente. Pe de altă parte, atât Alex cât și Mateo au familii tradiționale.  În SUGAR RUN, romanul dvs. de debut, Jodi și Miranda sunt și ele angajate, în spațiul ultra-conservator al Virginiei de Vest, într-un periplu al auto-descoperirii sexuale. Care este rolul sexualității în opera dvs., ce dimensiuni de clarificare și edificare adaugă sexualitatea?

Mesha Maren:  Eu însămi, acolo fiind la vârsta de 20 de ani și ceva, mă luptam cu propria-mi identitate sexuală. Cât privește personajele, Alex crede că a reușit să-și țînă în frâu atracția pentru bărbați, mariajul cu Elana fiind garanția în acest sens.  Când ajunge însă în zona frontierei și toate  întrebările despre sine îl asaltează, nu poate privi doar un detaliu al identității sale--faptul că s-a născut la Ciudad Juarez-ocolind fațeta homosexualității.   Acesta este firul conducător al operei mele, cel ce leagă VEST PERPETUU de SUGAR RUN:  pasiunea pentru tematica identității acolo unde homofobia este uneori prevalentă. Ce se întîmplă când astfel de locuri sunt parte a ființei tale, cum este, cu egală intensitate, și homosexualitatea. 

Reporter:  VEST PERPETUU nu poate fi înțeles fără a înțelege lucha libre, lupte americane/American wrestling/ transplantate în anii 1930 de Salvador Lutteroth și căpătând, de-a lungul anilor, sensibilitate și culoare mexicană. Scrieți că lucha libre est un microcosm în care se confruntă "domenii sociologice contradictorii--tradiție și modernitate, violență și siguranță, machism și feminism--mai mult decât un sport sau un spectacol, o conversație despre putere și corupție".  Pentru Mateo, ascuns în spatele măștii negru-argintii și poreclei El Vengador del Norte/Răzbunătorul Nordului/, "posesiunea cea mai prețioasă este identitatea".

Mesha Maren:  Am început să scriu despre LUCHA LIBRE pentru că ador acest sport.  M-a interesat de când eram mai tânără. Dezvoltând personajul Mateo mi-am dat seama că există în lucha libre--lupte  mexicane profesioniste--chestiuni legate de identitate pe care le exploram deja în roman.  În  lucha libre identitatea luptătorului e ascunsă în spatele măștii și prin tradiție nu poate fi cunoscută, dezvăluită, decât dacă masca e smulsă de adversar în ring. Am crezut, la început, că lucha libre va fi doar un detaliu, o prezență marginală în acțiunea romanului, dar în decursul scrierii a dobândit o importanță crescândă.  Din conversații pe care le-am avut cu luptători profesioniști pe parcursul documentării, a devenit clară  măsura în care narco-mafiile, cartelurile, au infiltrat toate sectoarele societății mexicane, inclusiv lucha libre. Mi s-a părut deci că merită o pondere mai mare în narațiune, pentru că e un aspect foarte important al vieții în nordul Mexic-ului.

Reporter:  Descrieți cartelul Juarez ca "un voal vizibil doar după ce ești învăluit în el"--cum învăluiți au fost Alex și Mateo. Să revenim însă la granița El Paso--Ciudad Juarez, la nordul Mexicului "atât de departe de D-zeu, atât de aproape de Statele Unite", cum observă amar Neto, căpetenie a cartelului. Frontiera este, în roman, "locul în care compasiunea se termină", locul în care viața e lipsită de valoare.  În acest roman al tuturor trecerilor și transgresiunilor, este granița sudică hotarul de nepătruns, realitatea imutabilă a condiției umane contemporane?

Mesha Maren:  Cred că da, într-un fel. În perioada cât am trăit acolo la începutul anilor 2000, și apoi când am revenit pentru documentare, am resimțit profund modul în care cu siguranță El Paso-Juarez--dar cred că se poate generaliza la întreaga frontieră sudică--este un teritoriu uitat, uzat și abuzat: apare când servește interesele politicienilor--vezi Zidul, etc.--pentru a fi apoi, între cicluri mediatice, uitat.  În special după intrarea în vigoare a Tratatului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA), multinaționalele au avut cale liberă să vină și să extragă, să ia tot ce poftesc, de la resurse naturale până la forța de muncă, fără a oferi nimic, absolut nimic în schimb  comunităților locale. Atât Mexicul cât și Statele Unite sunt complice în această spoliere. Au creat astfel un spațiu copleșit de abuzuri, neglijat, ignorat, abandonat când nu servește intereselor politicienilor, un spațiu martirizat. Îmi reamintește de Vest-Virginia, alt loc în care care se extrage mult și se restituie puțin. Sunt fascinată de astfel de locuri,  de oamenii pe care-i leagă afectiv și care, spre deosebire de guverne și corporații multinaționale, contribuie. Locuitorii Ciudad Juarez-ului își iubesc comunitatea, rămân solidari și vor continua s-o sprijine.

 
Mesha Maren intervievată de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA