Regele Mihai: Drumul către casă

Regele Mihai

 Acesta este titlul unui nou documentar realizat de John Florescu, producător american de origine româna, despre viața din exil a Regelui Mihai. Documentarul va avea premiera duminică, 24 octombrie, pe History Channel și prezintă existența regelui, captiv într-un joc de șah dintre Vest și Rusia Sovietică. A fost prins în încercările CIA de a înființa o rezistență armată în România, a fost spionat în exil de agenții temutei Securități a lui Ceaușescu, dar a reușit să se întoarcă acasă. John Florescu a folosit pentru documentar, mărturii inedite ale Regelui Mihai, ale celor care l-au cunoscut, printre care și prietenul său, Prințul Philip al Marii Britanii.


Image source: 
Philip de László

Documentarul marchează aniversarea a 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai, premiera având loc cu o zi înainte de data de naștere, dorind să ofere un portret complet și să aducă un omagiu ultimului Rege al României.

 

Le Figaro, titra pe prima pagină: Regele Mihai, fără bani

John Florescu: După cum știți, noi am realizat, în 2016, un documentar despre viața regelui, am făcut atunci multe cercetări pentru a afla informații despre toată viața sa. Cerințele televiziunii au făcut ca acest documentar să aibă durata de o oră, iar noi am ales să terminăm acest film în 1948, când Regele a părăsit România. A fost un final logic într-un sens, am prezentat viața sa din România, iar de la acel moment încolo, Regele a trăit în exil. Făcând, însă ,cercetări despre el, ne-am dat seama că a avut o viață extraordinară, inclusiv în ceea ce privește exilul. Și-a trăit cea mai mare parte a vieții în exil, înainte să revină în țară la începutul anilor 90. Nu a avut o existență marcată de același dramatism ca atunci când a fost rege de două ori în România, dar a avut tot felul de suișuri și coborâșuri. Cu această idee în cap, am avut o discuție cu televiziunea americană History Channel și le-am spus: până la urmă, de ce nu am face un film despre acest subiect?

Reporter: Un Rege în exil, povestiți-ne puțin din documentar...

John Florescu: A plecat, așadar ,pe 3 ianuarie 1948, a ajuns la Lausanne, și, așa cum ne povestea în 2003, nu știa dacă trenul îl ducea în Vest sau la Moscova. Era într-un tren care pleca. Din fericire, a ajuns în Elveția, iar de aici începe viața sa în exil. Securitatea era până și în trenul care îl transporta de la Sinaia în exil. Am descoperit acest aspect noi, în documentele consultate și grație cercetătorilor de la CNSAS. Viața de exil începe așadar în Elveția. Aici au și stat până la urmă (Regele și familia sa, n.r.,) dar au mai locuit în Italia, în Anglia unde au avut o fermă. Au avut tot felul de activități, dar, la început cred că îl preocupa ideea de a lansa un apel către liderii din Vest pentru a încerca să fereneze înaintarea comunismului.

Reporter: A plecat, în acest sens, într-un turneu în Statele Unite...

John Florescu: A mers mai întâi în Anglia, apoi în Statele Unite, s-a întâlnit cu toată lumea, dar acestă inițiativă nu a durat prea mult. A fost un moment foarte dificil pentru el. Încerca sa anime puțin dorința politică a Vestului într-un moment în care Vestul era obosit de război și încerca să găsească o înțelegere cu puterea de la Moscova. Aceasta a creat multe frustrări, viața lui era grea și pentru că nu prea avea bani. Chiar și ziarul Le Figaro a scris pe prima pagină: Regele Mihai, fără bani.

Reporter: Iar în România, oamenilor li s-a povestit că a plecat cu șapte vagoane de aur.

John Florescu: Da, da, au fost tot felul de povești de tipul acesta. Dar toata lumea știa ce era în trenurile acelea, au fost toți (responsabilii comuniști n.r.,) acolo, la Sinaia, pentru 2-3 zile, înainte de plecare. Deci era foarte clar cu ce pleacă. În film arătăm valizele cu care a ajuns la Lausanne. A avut 5 valize, în tren au mai fost 4 jeepuri, niște alcool, dar nu cine știe ce alte bunuri.

Regele Mihai și-a consultat dosarul de la CNSAS care avea 662 de pagini

Reporter: Oricum, chiar și în Elveția a fost supravegheat de Securitate, nu?

John Florescu: Consultând arhivele de aici și toate paginile care au fost scrise pe acest subiect, cred ca au fost 662 de pagini... de fapt chiar Regele a cerut acces la propriul dosar și a consultat aceste pagini. Dar noi am citit și arhivele Cantonului Geneva, deoarece s-au stabilit (până la urmă, n.r.) într-un loc numit Versoix, în nodul Genevei, pe malul lacului. Securitatea îl supraveghea și, potrivit avocatului Regelui, Securitatea a ocupat case în apropierea lui. Așadar, Securitatea îl supraveghea pe rege, Serviciile Elvețiene de Poliție supravegheau Securitatea și CIA supraveghea pe toată lumea. Era foarte supravegheat, dar era conștient de acest lucru. Primea amenințări cu moartea prin poștă, dar nu mi-a lăsat impresia că i-ar fi fost frică. Era conștient, dar nu îi era frică...

Reporter: A crescut, totuși, într-un climat foarte periculos în România și când crești așa...

John Florescu: Da, avea pielea tăbăcită, putem spune. Dar avea și o viața destul de liniștită. Avea un Volkswagen, soția sa făcea cumpărăturile la Migros (lanț alimentar din Elveția, n.r.,), la Versoix. Am fost acolo, am vorbit cu oamenii din Versoix, am fost în casa lor de acolo. Cred că îi plăcea simplitatea locului. Se simțea în largului lui în Elveția... până la urmă a decis să moară aici. Dacă ne întrebăm de ce în Elveția, eu aș spune că, pe de o parte, se simțea acasă, pe de altă parte nu era o atmosferă politică în ceea ce îl privește (n.r..)

Întorcându-se în România în anii 90, au fost tot felul de mașinațiuni și manevre. Mai multe guverne l-au respins și nu l-a acceptat decât guvernul lui Emil Constantinescu în 1997. În Elveția era acasă, putea face ceea ce îl pasiona, putea să iasă cu Jepp-ul, putea să se plimbe, iar familia era lângă el.

Reporter: Nu era cunoscut în România când a încercat să revină. Din păcate, nu și-a dat seama că era mai dur decât își imaginase. Am intervievat odata o doamnă al cărei fiu de 12 ani fusese întemnițat la Jilava deoarece scria pe ziduri Trăiască Regele! Totul a fost schimbat în România, cărțile de istorie, amintirile oamenilor, totul a fost șters. Mulți își aminteau de el, vedem imaginile de când s-a putut întoarce, au fost un milion de oameni pe străzi, dar țara era foarte schimbată.

John Florescu: Evident, guvernul comunist a dus o strategie de ștergere, uitare și atac al Regelui, a fost o combinație. Avocatul său din Elveția mi-a spus așa: întorcându-se în 1992, Regele a suferit pe de o parte un eșec, deoarece a fost retrimis în Vest, dar pe de altă parte a fost o victorie deoarece, într-un final, românii au aflat că au un Rege și că Regele e în viață.

Reporter: Ce a simțit atunci Regele? A dat la un moment dat o declarație în care spunea ceva de genul, cred, tinerii noștri sunt deștepți, nu se vor lăsa păcăliți. Ce a simțit când a văzut climatul de respingere? Atunci când a plecat, oamenii îl adorau...

„Mi-a spus că (atunci când a revenit în țară, n.r.,) țăranii își pierduseră simțul inițiativei.”

John Florescu: Eu l-am intervievat o singură dată, în 2003. A fost un interviu întins pe două zile, am stat 5-6 ore împreună și am vorbit mult pe acest subiect. Din acest interviu, eu nu am utilizat decât 30 de minute pentru primul film pe care l-am făcut, în 2016. Era interesant să îi aud comentariile vis-a-vis de cum s-a schimbat România. Mi-a spus că țăranii își pierduseră simțul inițiativei... Dădea exemplul unui sat prin care te plimbi și vezi că lipsește o piatră din drum. Acum oamenii nu fac nimic, trebuie dirijați, trebuie să se telefoneze, să se organizeze. Altădată, se găsea cineva care să ia inițiativa și să rezolve situația.

Reporter: Spiritul de inițiativă nu s-a pierdut, el a fost ucis.

John Florescu: Exact. În plus, mi-a spus că în familii rezona încă atât de mult atitudinea rigidă a statului, încât oamenii se fereau și în propriile case, le era frică să spună ce gândesc deoarece trebuia menținut un adevăr fals. Mi-a vorbit de politicienii care se aflau mereu în conflict unii cu alții deoarece stau la putere pentru 2, 3 ani și caută poate să se îmbogățească. La oportunism se referea și asta se vede și în zilele noastre. Mi-a mai vorbit despre multe lucruri, despre cultura, despre multe schimbări, iar eu bănuiesc că unul din motivele care l-au împiedicat să se întoarcă aici, este că mentalitatea comunistă a continuat să existe în România și după 20, 30 de ani de la căderea regimului. Cred că ceva din sufletul țării lipsea, un element pe care el l-a cunoscut înainte de război, când era tânăr.

Reporter: Climatul nu era favorabil pentru ca el să preia puterea în 1990. Acum ar fi...

John Florescu: I-am pus această întrebare, cum vedeți monarhia într-o lume democratică, modernă, cu o constituție diferită. Mi-a răspuns că monarhia este ca un arbitru cu fluier într-un meci de fotbal. Regele privește ambele părți și când este necesar, folosește fluierul pentru a spune că s-a întrecut măsura.

Reporter: O monarhie constituțională ca în Anglia...

John Florescu: Ca în Anglia unde se întâmplă la fel. Regii nu au nimic de pierdut, ei s-au născut așa și interesul lor este interesul țării. Ei nu caută bani, putere și avantaje... regele este parte din ADNul țării. Mi-a explicat acestea dându-mi exemplu și Spania sau Belgia.

Reporter: De altfel, Regele era prea puțin cunoscut în România... Eu îmi amintesc cartea mea de istorie în care, Al Doilea Război Mondial începea pentru România în 1944, când românii au întors armele împotriva hitleriștilor. Iar eu, copil fiind, mă gândeam ca să întorci armele împotriva cuiva, înseamnă că până atunci ele erau ațintite în altă parte... Niciodată nu ne spuneau că România a fost în Război cu Rusia. Oamenii nu știau...

„Prințul Philip al Marii Britanii a vrut să-mi vorbească despre prietenul său, Regele Mihai”

John Florescu: Îmi amintesc că atunci când am făcut primul film cu Regele Mihai (în 2016, n.r.,) l-am arătat redactorilor de la Televiziunea Română și nici chiar ei nu știau ce rol jucase Regele pe 23 August 1944. Credeau că rușii eliberaseră România de fasciști... era foarte interesant să aud asta când, de fapt, curajul și acțiunea Regelui au produs schimbarea. Era incredibil că nici atunci, acești oameni nu nu cunoșteau un fapt istoric atât de clar.

Reporter: History Channel, iata, a manifestat interes față de regele român...

John Florescu: Da, canalul american este interesat de multe lucruri. Acest film va fi difuzat în 50 de țări. În România va fi difuzat de 12 ori, dar va fi disponibil în Europa, în Orientul Mijlociu și în multe alte țări. Este un lucru bun pentru ca românii să își cunoscă mai bine istoria, dar este interesant și pentru oamenii din alte țări. Vorbim de povestea unui om care stârnește admirația multora.

Reporter: Și, să nu uităm, ne aflam în Europa de Est astăzi. Există încă un mare decalaj între Est și Vest și lumea foate învăța de ce există aceste diferențe între Est și Vest.

John Florescu: Pentru acest film l-am intervievat pe prințul Philip la Buckingam Palace deoarece erau prieteni. Am fost acolo cred în 2017, iar prințul voia să-mi vorbească de prietenul său, Regele Mihai. Erau și veri pe deasupra... Am vorbit în mod expres despre Yalta, despre faptul că toate aceste țări din Est au fost vândute, dacă vreți, lui Stalin. L-am întrebat în engleză: cum ați făcut față în familie faptului că guvernul vostru, Churchill era gata să predea viitorul Europei Centrale și de Vest, lui Stalin.

Reporter: Cum explici asta vărului tău?

John Florescu: Nu atât de direct, dar asta era ideea. Mi-a răspuns ceva de genul: trebuie să înțelegeți că eram extenuați, nu aveam să pornim iar la război pentru România, pur și simplu nu puteam să o facem, trebuia să-i dăm lui Stalin ceva. Răspunsul a fost unul direct și, în mod evident, acestă rusptură a schimbat soarta unei jumătăți din Europa. Nu e puțin lucru.

Regele Mihai: Drumul către casă este narat de către Marcel Iureș, unul dintre cei mai aclamați actori de teatru și film. Trevor Poots din Marea Britanie semnează scenariul și regia, filmul fiind produs de Chainsaw Film Productions.

Lansarea este urmată de un turneu național de educație istorică în România cu intrare libera, turneu ce se va desfășura timp de un an.



Regina Maria și Mihai I

 

 
Interviu cu John Florescu