”Casamaures” – o bijuterie arhitectonică orientală la poalele Alpilor (foto)

1.png

Vila Casamaures, lângă Grenoble
Sursa imaginii: 
Philippe Desmazes / AFP

Construită în 1855 la poalele masivului Chartreuse din Alpi, la Saint-Martin-le-Vinoux, în apropiere de Grenoble, vila Casamaures, cu coloanele sale, cu arabescurile și imensele sale vitralii este o pată de culoare și frumusețe în peisajul sobru caracteristic zonei.

O mare parte a fațadei, din lemn, a fost transportată aici, nu se știe nici astăzi cum, de la pavilionul Turciei de la Expoziția Universală din 1855 de la Paris.

În anii 1960 clădirea se degradase masiv și era locuită de oameni ai străzii, după ce mai mulți ani aici funcționase o... fabrică de brânză.

Actuala sa proprietară, doamna Christiane Guichard (în foto în salonul principal al vilei), care a cumpărat-o în 1981, a reușit să o înscrie oficial ca monument istoric în 1986 și de atunci a făcut eforturi constante pentru renovarea și întreținerea sa.

În prezent mai mulți artiști și asociații culturale își desfășoară activitatea aici

Și totuși cum a apărut acest palat oriental lângă Grenoble? O chestiune de context, explică pentru AFP Béatrice Besse, istoric de artă și biograf al negustorului grenoblez Joseph Jullien, zis și ”Cochard”, primul proprietar al splendidei clădiri:

”După expediția lui Bonaparte în Egipt, toată Franța a fost atinsă de un entuziasm frenetic pentru orice avea legătură cu lumea orientală. Această adevărată febră a atins în mod special zona Grenoble, unde au trăit egiptologul Jean-François Champollion și savantul Joseph Fourier.

Acest gust oriental marchează numeroase clădiri ridicate în epocă, dar și mai târziu, până în secolul XIX. Unele au rezistat, așa cum este cazul casei scriitorului Pierre Loti de la Rochefort, închisă din 2012 pentru renovări în valoare de 7 milioane de euro. Dar foarte multe s-au degradat masiv, unele chiar au fost distruse complet, au fost considerate lipsite de interes public, sau victime ale tensiunilor politice aferente războiului din Algeria din anii 1960”.

Viața lui Cochard este învăluită în mister, dar se pare că nu a călătorit niciodată în Egipt. Prin această construcție a vrut doar să impresioneze nobilimea locală și să-și asigure reputația.

Apoi au început necazurile: după 23 de ani de lucrări, rămâne fără bani în urma despărțirii de a doua sa soție, care l-a părăsit pentru că o înșelase. Trebuie să vândă totul și de atunci începe un lung șir de proprietari de tot soiul, împărțiri și degradare.

Era doar o ruină cînd doamna Guichard a cumpărat-o în 1981, spre marea nemulțumire a primarului din acea vreme.

Dar astăzi este obiectiv istoric de interes național, distins cu numeroase premii pentru arhitectură și atrage anual mulți vizitatori.

Foto: AFP și Facebook / Casamaures