Prințesa literaturii române, Dora d’Istria - alias Elena Ghika

dora_d_istria.jpg

Dora d’Istria, desen publicat în ziarul Freya, 1866
Image source: 
wikipedia.org

În 17 noiembrie 1888, la Florența, se stingea din viață una dintre cele mai talentate scriitoare de origine română: Dora d’Istria. Acesta este pseudonimul literare al prințesei Elena Ghika, devenită, prin căsătorie, principesa Kolțova-Masalskaia. 

Elena Ghika a venit pe lume într-o ilustră familie românească cu origini albaneze și aromâne, care a dat Țărilor Române numeroși mari boieri și domnitori.

Primul principe cunoscut din această familie a fost Gheorghe Ghika Vodă cel Bătrân, care a domnit între 1658 și 1659 în Moldova și între 1659 și 1660 în Țara Românească. Acesta era aromân, originar din Zagoria, din Macedonia de azi. În tinerețe, a studiat la școlile din Constantinopole, unde a venit în contact cu mediul fanariot.

Elena Ghika era fiica marelui ban al Craiovei, Mihail Ghika. Era nepoata de frate a domnitorilor Grigore al IV-lea Ghika și Alexandru Dimitrie Ghika.

Elena Ghika a fost botezată de mitropolitul Valahiei, iar nașii săi au fost domnitorul Grigore al IV-lea Ghika și principele George Ghika.

Tatăl ei, Mihail Ghika, era un om cultivat și rafinat, pasionat de antichități, numismatică, artă și cărți.

Salonul său era frecventat de mari intelectuali, precum Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu sau Dimitrie Bolintineanu.

Mihail Ghika a avut și funcția de prim-ministru al Țării Românești, precum și pe cea de ministru de Interne.

Mama Elenei Ghika, Caterina, a fost prima româncă traducătoare și publicistă.

Elena Ghika era considerată un copil-minune: de la cinci ani a învățat greaca veche și greaca modernă, apoi a învățat latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani, a tradus Iliada din limba greacă în limba germană.

A strălucit la curtea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghika și a fost prezentată la curtea regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei. Practica înotul, scrima și călăria.

În 1842, Alexandru Dimitrie Ghika a fost detronat și înlocuit cu Gheorghe Bibescu. Mihail Ghika și familia sa au plecat într-un exil voluntar. Cei șapte ani de exil i-au dus prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția.

Mihail Ghika și familia sa s-au întors în țară la sfârșitul anului 1848. Elena Ghika l-a cunoscut cu acest prilej pe locotenentul rus Aleksandr Kolțov-Masalski, cu care s-a căsătorit în 1849, împotriva voinței familiei sale.

Familia Masalski era una dintre cele mai ilustre din Rusia, descendentă din Rurik, varegul care a întemeiat statul rus și care se înrudea cu dinastia imperială Romanov.

Elena Ghika s-a stabilit la Sankt Petersburg. În înalta societate rusă, ideile sale liberale deranjau aristocrația conservatoare. În 1853, a protestat împotriva invaziei rusești în Principatele Române. Drept pedeapsă, a fost biciuită în sediul poliției din Sankt Petersburg și a fost la un pas de deportarea în Siberia.

Din acest motiv, Elena Ghika a decis să plece din Rusia. S-a stabilit mai întâi la Bruxelles, unde i-a murit fiul. Nu a divorțat niciodată, dar, în fapt, s-a despărțit de soțul ei rus.

Elena Gika sau Dora d’Istria, după pseudonimul său literar, a început să publice frecvent în Occident, s-a remarcat prin ascensiunea Mont Blancului, a vizitat Grecia, Italia și Elveția și a intrat în corespondență cu personaje ilustre, precum împăratul Pedro al II-lea al Braziliei.

Vila sa din Florența atrăgea numeroși intelectuali și artiști.

S-a reîntors în România, unde Carol I a decorat-o cu Ordinul Bene Merenti. A locuit o vreme scurtă la Cluj și a vizitat Transilvania, care a încântat-o.

Și-a petrecut ultimii 20 de ani în Italia. Și-a lăsat prin testament averea autorităților din Italia și România, pentru a fi folosită în scopuri caritabile.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 17 noiembrie 2020