Dorohoi, 1 iulie 1940: Armata română omoară civili evrei neînarmați

grunberg.png

Image source: 
Adrian Cioflâncă

Acum 80 de ani, armata română în retragere din nordul Bucovinei în urma ultimatumului sovietic a declanșat un pogrom anti-evreiesc la Dorohoi. Oficial au fost uciși 50 de evrei neînarmați, dar numărul real al victimelor nu este nici azi cunoscut.

Reporter:  Armată română în retragere din Basarabia a comis primele atrocități în masă ale anilor '40, la Galați, pe 30 iunie 1940, unde au fost masacrate între 80 și 400 de persoane, dintre cele circa 2000 care doreau să treacă în Basarabia.

A doua zi, 1 iulie 1940, are loc pogromul de la Dorohoi. Cum s-a desfășurat acesta? Explică directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) și membru al colegiului Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), istoricul Adrian Cioflâncă.

Adrian Cioflâncă: În privința Dorohoiului, lucrurile seamănă foarte mult cu Galați, crimele se petrec în același context al psihozei din zilele retragerii.

E important de știut un amănunt, anume că în momentul în care au fost stabilite noile granițe de partea sovietică ministrului român la Moscova, Gheorghe Davidescu, i-a fost înmânată o hartă, pe care erau desenate noile granițe.

Inițial, aflat în stare de șoc, Davidescu refuză să ia această hartă, care ajunge cu întârziere la București. Acest lucru a lăsat un dubiu asupra zonei maxime până unde vor ajunge sovieticii în urma ultimatumului. Forțele locale nu au știut cu precizie pe ce linie de graniță să se replieze și unde pot organiza apărarea.

Harta avansării trupelor sovietice la 28 iunie 1940
Trupele sovietice au avansat foarte rapid până la 28 iunie 1940 în teritoriile ocupate
Image source: 
Adrian Cioflâncă

Celor din Dorohoi nu le era clar dacă sovieticii se vor opri mai sus de oraș sau vor intra în oraș sau, mai rău, vor ocupa toată Moldova.

Serviciul de informații al armatei înregistrează cu mare frecvență acest zvon, că sovieticii vor ocupa toată Moldova istorică. Zvonurile explică psihoza militarilor ajunși la Dorohoi sau care erau cu baza în Dorohoi.

Mai trebuie spus că în Herța izbucnise un incident militar, care are relevanță pentru istoria aceasta. Herța era în zona  liniei îngroșate trasate de sovietici și militarii români credeau că acea zonă va rămâne în componența statului român, așa cum s-a aflat din 1859.

Acolo și-au făcut apariția trupe blindate sovietice și a izbuncnit un mic incident militar în care au fost omorâți doi militari români, între care și un evreu.

Cadavrele acestor militari au fost transportate la Dorohoi pentru a fi înmormântate.

Pogromul începe în nord

Reporter:  Cum se numea și cum a murit acel militar evreu?

Adrian Cioflâncă: Se numea Iancu Solomon și sunt mai multe versiuni asupra morții lui. Una este că ar fi sărit în apărarea ofițerului său superior, căpitanul Ioan Boroș, care era comandantul Bateriei 1 din Regimentul 16 Artilerie. S-ar fi interpus, spun anumite surse, între el și tanchiștii Armatei Roșii, care au deschis focul.

Emil Bercovici, al doilea din stânga
Emil Bercovici (al doilea din stânga) - una dintre victimele Pogromului de la Dorohoi
Image source: 
Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România

Cert este că au fost omorâți amândoi și cadavrele celor doi au fost duse la Dorohoi pentru a fi înmormântate.

Cimitirul creștin din oraș se află peste drum de cimitirul evreiesc. Așadar, în momentul izbucnirii incidentelor, în cele două cimitire se desfășurau slujbe de îngropare a morților, Iancu Solomon de o parte și Boroș de cealaltă parte.

Dar masacrul nu a izbucnit acolo, așa cum spune istoriografia de până acum. Pe baza unor documente noi de la CNSAS, care cuprind documentația unei anchete postbelice care i-a vizat pe cei implicați în pogrom, am putut să determin că masacrul a izbucnit în nordul orașului, în zona Trestiana, pe calea de retragere a trupelor române din nordul Bucovinei.

Mai precis, vorbim de militari din Regimentul 3 Grăniceri, ale cărei unități fuseseră dispersate pe vechea graniță și acum se retrăgeau în dezordine, din Regimentul 16 Artilerie, care venea din ținutul Herței, Regimentul 8 Vânători, care plecase de la Cernăuți, și Regimentul 29 Infanterie, cu baza în Dorohoi, care avea subunități în preajma orașului.

Militarii care au intrat în oraș prin zona Trestiana, din Dorohoi, au început să jefuiască locuințe evreiești.

Reporter:  Trestiana era un cartier evreiesc?

Adrian Cioflâncă: Nu, era cu populație mixtă, ca întreg orașul. Cei mai mulți dintre evrei locuiau în zona centrală.

Reporter:  Este un incident anume care declanșează pogromul?

Adrian Cioflâncă: Da, este un incident la o cârciumă în care militarii forțează intrarea. Iată cum povestește un martor creștin:

Cimitirele din Dorohoi pe hartă
Cei mai mulți evrei au fost uciși în cimitirul evreiesc, vecin cu cel creștin
Image source: 
Adrian Cioflâncă

Știu bine că în luna iunie 1940 m-am retras din Basarabia și la sfârșitul acestei luni am ajuns în orașul Dorohoi poposind lângă un pod care se chema podul Trestiana.

În apropiere de pod înspre oraș pe dreapta era o cârciumă, proprietari (erau) doi evrei bătrâni care țineau cârciuma închisă, fapt ce a determinat să se adune în fața localului zeci de ostași din diferite arme care cereau să li se deschidă cârciuma și să li se dea de băut.

La un moment dat, fruntașul Lăutaru care era în apropiere de mine și care făcea parte din aceeași companie cu mine (...) a tras trei focuri în aer, dând ordin să se distrugă ușile la cârciumă pentru a se putea intra înăuntru, la acest semnal zeci de soldați, s-au năpustit asupra ușii, distrugând geamurile, pătrunzând înăuntru.

Nu știu ce s-a petrecut înăuntru, însă am auzit vorbindu-se după aceea printre ostași că cârciumarul a fost bătut.

Mai departe, este utilă mărturia altui martor:

Lista oficială a morților în Pogromul de la Dorohoi
Potrivit autorităților la Dorohoi au fost ucise 50 de persoane în pogromul din 1 iulie 1940
Image source: 
Adrian Cioflâncă

În acest timp în stânga drumului Dorohoi – Trestiana, unde ne aflam noi, la o cârciumă am auzit zgomote și țipete. Cum eu eram călare m-am dus imediat acolo și fără a intra în cârciumă, am văzut cum ostași grăniceri de la unitățile ce cuprindeau pe toți acei răzlețiți din retragere, devastau cârciuma și câțiva loveau pe cârciumar scoțându-l afară din cârciumă. (...) În acest timp, auzindu-se câteva focuri de armă răzlețe și strigăte că ar veni armata sovietică – lucru neadevărat – ostașii s-au împrăștiat, grupând coloana și unii din ei au început să tragă focuri de armă.”

Proprietarii cârciumei erau Fisel și Etty Cărbunaru. Ni s-a păstrat mărturia soției:

„Subsemnata CARBUNARU  ETTY, în etate de 65 ani, domiciliată în orașul Dorohoi str. Dobrogeanu Gherea Nr. 119, declar următoarele: În anul 1940 la retragerea din Basarabia într-o luni, a trecut prin orașul Dorohoi Regimentul 3 Grăniceri.


Monumentul de la Haifa
În cimitirul din Haifa în Israel există un monument al victimelor Holocaustului din Dorohoi și Rădăuți
Image source: 

La un moment dat, o serie de ostași au năvălit în cârciuma noastră de lângă podul Trestiana, iar soțul meu FISEL CARBUNARU în etate de 60 ani care se afla acolo, a ieșit afară pentru a cere să nu se devasteze cârciuma.

Atunci câțiva ostași l-au trântit pe o bancă ce se afla în fața casei și au început să-l lovească cu paturile armelor. Imediat a venit acolo un ofițer călare, ce purta favoriți, care a încercat să-l calce cu calul, dar neputând, a luat o baionetă mică ( stilete ) și l-a împuns de câteva ori.

În acel timp eu m-am dus lângă el și am cerut militarilor să nu-l mai bată, iar unul din ei mi-a dat două paturi de armă că am căzut amețită și nu mai știu ce s-a întâmplat.

De la această bătaie soțul meu a rămas paralizat, nu a mai putut vorbi, o mână a avut-o zdrobită și în scurt timp a murit. După cele întâmplate la noi, soldații  și-au continuat drumul, omorând cu această ocazie circa 20 persoane din strada noastră.”

Așadar, militarii au fost cuprinși de psihoza unei invazii sovietice și au tras focuri de armă fără ordin și au început vânătoarea de evrei în oraș.

În zona de sud a orașului, unde erau cele două cimitire, militarii care participau la slujba din cimitirul creștin aud focurile de armă din nord și le interpretează ca fiind un atac sovietic. Pornind de la ideea că intră sovieticii și că ei se vor folosi de evreii din oraș pentru a provoca dezordini, militarii din cimitirul creștin decid să-i execute pe evreii din cimitirul vecin.

Dau din nou cuvântul unui martor, Iosif Davidovici, aflat printre evreii din cimitir:

n acea zi am fost la cimitirul evreiesc, fiind înmormântarea unui ostaș evreu căzut la datorie.

În același timp în cimitirul creștin la fel se înmormânta niște militari creștini. În timp ce  dădusem mortul în groapă au început împușcături, care se auzeau în special cam de prin cartierul Trestiana, mi-am dat îndată seama că nu e ceva normal și am spus rabinului să mergem acasă.

Fiind o trăsură la cimitir, a plecat rabinul, președintele comunității și alte persoane în oraș. Începuse o ploaie torențială și mai toți care rămăseseră am intrat în casa mortuară, iar apoi chiar în locuința îngrijitorului de la cimitir.

Eram circa 30 evrei. Pe la orele 19 a venit un grup de ostași în fruntea cărora era un ofițer ce purta pelerină de ploaie și favoriți, cu un pistol în mână, ne-a întrebat dacă avem armament și apoi ne-au scos afară prin poarta de la deal care dă în șoseaua Dorohoi - Vârful Câmpului.

Ajunși în șosea, un ostaș a întrebat pe un ofițer unde să ne culce și atunci dânsul a spus „peste drum”. Am fost mânați până peste drum pe zonă și focurile au început asupra noastră.

Eu eram cu un bătrân de mână care a căzut mort imediat și eu m-am târât lângă el și întrucât mai înainte de a se trage focuri, am fost lovit în cap și la buză, am căzut în nesimțire.

Am stat așa printre cadavre până a doua zi dimineața,  când au venit autoritățile la fața locului și când am fost internat în spital.

Mărturii de acest fel se află în dosarul unei anchete postbelice, care se află astăzi la CNSAS, de care nu se știa în istoriografie.

Din mărturii, înțelegem că nu vorbim de un pogrom, ci de un masacru, deoarece cele mai multe victime au fost adunate și executate sumar, la Trestiana, lângă cimitir și în restul orașului.

A existat premeditare?

Reporter:  Oficial numărul victimelor este de 50, dar se pare că de fapt a fost mai mare.

Lista morților în Pogromul de la Dorohoi
Autoritățile au recunoscut oficial 50 de morți, dar bilanțul este mai greu
Image source: 
Adrian Cioflâncă

Adrian Cioflâncă: Numărul oficial al victimelor este 50, 11 femei, 5 copii și 34 de bărbați, conform procesului verbal întocmit de medicul orașului Dorohoi. Numărul victimelor este mai mare, dar, ca în multe alte situații de crime în masă, nu vom putea afla adevărul decât cu prețul exhumării gropilor comune.

Reporter:  Există și un element de premeditare în cadrul acestul masacru sau pogrom, cum vreți să-l numiți?

Adrian Cioflâncă: În cazul masacrul de la Galați din 30 iunie 1940 știm sigur că înainte cu o zi de masacru a avut loc o întrunire militară chiar în clădirea gării, la care există un martor ocular și care povestește că se pregătea o mișcare de forță pentru a-i intimida pe sovietici după mai multe zile în care forțele române cedaseră, comandanții militari din zonă chiar gândiseră o contra-ofensivă și rămâne întrebarea dacă nu cumva și acțiunea împotriva evreilor era premeditată.

În cazul pogromului de la Dorohoi, este o mișcare spontană în dinamica evenimentelor, dar vorbim iarăși de cei doi factori structurali: antisemitismul în general și antisemitismul armatei ca instituție prezentă în zonă. În armată, antisemitismul este transmis pe canale oficiale, pe calea învățământului militar, a orelor de instrucție, a ordinelor de zi. Avem în acest moment multe documente care arată acest lucru.

Așadar militarii erau socializați într-un etos antisemit și nu este de mirare că au acționat antisemit în contextul evenimentelor din 1940.

Reporter: În final aș vrea să vă întreb, ce importanță au masacrul de la Galați și pogromul de la Dorohoi din vara lui 1940 în dinamica Holocaustului din România?

Adrian Cioflâncă: Sunt extrem de importante. Unu: ele revizuiesc cronologia obișnuită care plasează începutul Holocaustului în vara anului 1941.

Faptul că avem evenimente care se desfășoară după o logică similară cu un an mai devreme, ne obligă să revizuim această cronologie și explicarea faptelor.

Revin asupra celor două elemente explicative de care am tot pomenit în discuția noastră, antisemitismul și rolul armatei în aceste violențe.

În al doilea rând, evenimentele din vara anului 1940 creează un element de referință în funcție de care se configurează raționalitatea intervenției din 1941.

Reporter: Deci Galați și Dorohoi constituie într-un fel o repetiție pentru Pogromul de la Iași din iunie 1941?

Adrian Cioflâncă: Da, e important, pentru că istoria din manuale spune că noi am intrat în război în 22 iunie 1941, dintr-un motiv să zicem de oportunitate, anume să ne recuperăm teritoriile pierdute în 1940.

Da, e adevărat, dar mai există două motive care sunt evidente în discursurile ale lui Ion Antonescu, adjunctului său, Mihai Antonescu, și ale comandanților militari din acea vreme. 1) Răzbunarea lui 1940 și 2) purificarea etnică a României din acea vreme. Considerându-se că evreii sunt sursa necazurilor statului român, se consideră că războiul este o oportunitate istorică pentru a produce purificare etnică prin diferite mijloace: prin deportare, prin discriminare și dezangajare economică și civilă a evreilor și prin crime în masă.

Reporter: Privind la dinamica declanșării pogromului de la Iași din 29 iunie 1941, aceasta pare surprinzător de asemănătoare cu ce se întâmplă la Galați și Dorohoi cu un an înainte, sigur, pe o scară mult mai mare.

Adrian Cioflâncă: E adevărat, pentru că joacă un rol esențial psihoza colectivă. În timpul Pogromului de la Iași, pentru că au loc contraatacuri sovietice foarte puternice la câteva zile după 22 iunie 1941, în Iași se răspândesc zvonurile că sovieticii vor intra în oraș, deci la fel ca la Galați și Dorohoi. Cum evreii erau văzuți, prin generalizare abuzivă, ca filosovietici și li se atribuie incidente și fapte grave, devin ținta principală. Din toată această chimie explozivă se ajunge la crime în masă împotriva evreilor.

Condamnări după război

Reporter: După război, mai mulți participanți la pogromul de la Dorohoi, principalul acuzat fiind Gehorghe Bodnărescu, care era maior în 1940.

Adrian Cioflâncă: În zilele pogromului, Gheorghe Butnărescu era maior de administrație în cadrul Regimentului 29 Infanterie, cantonat în Dorohoi. A fost arestat după război, fiind identificat de mai mulți martori ca fiind unul dintre ofițerii care au ordonat executarea evreilor și au incitat la violență. “Unde sunt jidanii să-i împușc!?”, striga maiorul în zona cimitirului evreiesc.

Gheorghe Butnărescu
Gheorghe Butnărescu, maior în 1940, a fost condamnat în 1949 la 20 de ani muncă silnică, pentru crime comise la Dorohoi
Image source: 
Arhivele militare române

Conform unor mărturii, Butnărescu a omorât cu mâna lui mai mulți evrei. Arestat în 1949, Butnărescu a fost condamnat în martie 1951 la 20 de ani muncă silnică, pe baza legislației privind crimele de război. În 1955, pedeapsa i-a fost redusă la 10 ani de închisoare (a trecut prin închisorile de la Gherla, Aiud, Poarta Albă etc). A fost eliberat din penitenciarul Gherla în 1959 și i s-au fixat restricții domiciliare până în 1963. A murit în 1966, în libertate, în vârstă de 69 de ani.

Paul Coadă, locotenent în Regimentul 3 Grăniceri, condamnat, în 1951, la muncă silnică pe viață pentru incitarea crimelor din zona Trestiana. A fost grațiat în 1955, iar în 1956 a fost achitat.

Petre Pomârleanu, militar în Regimentul 29 Infanterie, a fost condamnat în 1951 la 3 ani temniță grea pentru incitare la violență antisemită.

Ion Pomârleanu, simpatizant legionar, membru în Straja Țării, condamnat, în 1951, la șapte ani temniță grea pentru incitarea militarilor împotriva evreilor în timpul pogromului de la Dorohoi și al guvernării legionare.

Cinstirea memorie victimelor

Rabinul Josef Wasserman organizează anul Marșul Vieții, la Dorohoi și Iași în memoria victimelor pogromurilor din 1940 și 1941. El este fiul lui Pinhas Wasserman, vestitul rabin și lider al obștii evreiești din Dorohoi timp de 50 de ani. El spune că astfel păstrează memoria supraviețuitorilor care se împuținează de la an la an.

Marșul Vieții la Dorohoi
În fiecare an Rabinul Josef Wasserman organizează Marșul Vieții la Iași și la Dorohoi în memoria victimelor celor două pogromuri
Image source: 

"Pentru mine, un singur supraviețuitor face cât o lume întreagă. Dacă el povestește cum a trecut și a rămas în viață asta este important. Dacă l-aș fi întrebat ce ar dori de la noi, de la generația noastră, mi-ar fi spus un singur lucru: 'Noi am suferit, dar noi vrem numai să nu ne uitați, să nu uitați suferința noastră și voi să continuați și să povestiți generațiilor următoare.' Aceasta este memoria orașului meu natal, unde eu m-am născut în 1955 și de unde am emigrat în Israel la vârsta de 14 ani ", spune Rabinul Wasserman. 

Ce mesaj are el pentru aceia care neagă Holocaustul sau care spun despre evrei: "Bine v-a făcut"?

"Mă doare ce spun oamenii aceștia. În Biblia noastră scrie: 'Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face'. Eu i-aș întreba pe aceștia cum s-a fi simțit ei dacă familia lor ar fo fost ucisă, în aceste lagăre în aceste locuri? A spune astfel de lucruri, a nega că aceste lucruri au avut loc nu este o atitudine intelectuală și de omenie. I-aș invita pe acești oameni să vină la Memorialul Holocaustului, Yad Vashem, la Ierusalim, să învețe. Deschide cărți, uite-te la fotografii, vizionează filme. ", încheie Rabinul Wasserman. 

Comemorare Dorohoi 2015
Slujba religioasă în cimitirul evreiesc în 2015, la 75 de ani de la pogromul de la Dorohoi
Image source: 
Adrian Cioflâncă

Monument Dorohoi
Monumentul consacrat victimelor Pogromului de la Dorohoi
Image source: 
Adrian Cioflâncă

Morminte în cimitirul evreiesc Dorohoi
În cimitirul evreiesc subt îngropate și victimele neidentificate ale Pogromului din 1 iulie 1940

Placă memorială Dorohoi
La 16 luni după Pogrom, evreii din Dorohoi și din localitățile învecinate au fost deportați la ordinul lui Ion Antonescu în Transnistria
Image source: 
Adrian Cioflâncă
Ascultați interviul cu Adrian Cioflâncă realizat de Petru CLEJ