Despre seriale și alte gânduri

star_trek_discovery_-_netflix.jpg

Fotografie de prezentare a serialului Star Trek: Discovery
Image source: 
Netflix

E cât se poate de clar pentru toată lumea că serialele au ajuns de multă vreme să ocupe în topul preferințelor noastre locurile cele mai înalte. Toate genurile și gusturile își dau întâlnire pe platformele dedicate, se confruntă și își impun cotele pe piață. 

Concurența e dură, oferta e halucinantă (cel puțin din punct de vedere numeric) și cam oricine se poate declara satisfăcut după o perioadă variabilă de așteptare. Mai devreme sau mai târziu, fiecare își găsește locul preferat, fanteziile sunt împlinite, iar nevoile escapiste se dovedesc a fi, poate, mai ușor ca niciodată gata de explorat. Nu contează dacă ești un iubitor al epocii victoriene, un împătimit al SF-ului sau un consumator constant al poveștilor de dragoste mai mult sau mai puțin imposibile. Totul este la îndemână sau mai degrabă la ordinul click-ului supus dorinței personale. Că să parafrazăm o zicere celebră și cu gust de stele – un gest mic pentru corp, un salt uriaș pentru suflet.

De la Armstrong încoace omenirea a făcut pași gigantici în toate direcțiile, iar internetul a pus la dispoziția fiecăruia un univers paralel complet echipat pentru toate bucuriile unei aventuri fără sfârșit. Nu toți ne putem îmbarca deocamdată pe o rachetă că să vizităm Luna, e adevărat, dar oricare dintre noi poate călători de-a lungul serialelor încărcate de episoade printre galaxii cu indicative exotice precum Dwingeloo 1, NGC 1365, UGC 5675 sau ZW II 96. Asta dacă nu cumva îți descoperi o înclinație lirică bine articulată din punct de vedere astronomic și preferi denumiri precum galaxiile Sculptorul, Roată de Car sau Obiectul lui Hoag. Oricum, lupte nesfârșite cu calculatoare de bord malefice și extratereștri agresivi îți stau la dispoziție. Legături sentimentale bizare cu roboți și paradigme noi socio-tehnologice care mai de care mai fantezist-anxioase îți pot însoți la orice oră nopțile de nesomn și trepidație. Într-un cuvânt, dacă te visezi Luke Skywalker și ai doză necesară de exaltare, precum și o sete irepresibilă de științe exacte aplicate, spațiul te așteaptă. Asta dacă nu preferi serialele cu antieroi din zonele întunecate ale societății, situațiile incerte aflate pe muchie de cuțit și pline de schimbări surprinzător-fulgerătoare, cu o încărcătură de-a dreptul hipervoltaică, lovituri de teatru și de tun, jafuri de o complexitate organizatorică demne de mintea unui Einstein și capacități improvizatorice care ar descuraja orice efort actoricesc a lui De Niro sau Brad Pitt. 

Lumea serialelor e o ofertă venită direct din partea „Nașului” lui Coppola: e pur și simplu de nerefuzat. O ofertă care îți dă totul, îți etalează întreaga paletă de posibilități și căreia cu greu îi poți face față. Atracția e uriașă, magnetismul e total, dependența garantată. Cuvântul nu e căutat și nici nu plusează în legătură cu situația în care ne aflăm. Vorbim despre dependență și plăcere, totodată. Pachetul e complet și binomul funcționează întotdeauna cu un succes garantat. Una fără cealaltă nu se pot întâlni. Dependența noastră față de seriale e doar vechea nevoie de poveste, de aventură și de sens, iluminarea pe care orice existență o cere și în disperare de cauză și-o construiește. De data asta visăm cu ochii larg deschiși, de obicei în noapte, și pe spații pe care le dorim cât mai vaste. De aceea serialele de succes se numără de la trei serii consecutive în sus.

Dependența cere tot mai mult timp acordat și o tot mai mare intensitate a senzațiilor consumate. Iar oferta vine în întâmpinarea ta de fiecare dată. Totul trebuie să fie cât mai atrăgător, neașteptat, șocant sau de-a dreptul scandalos, niște bariere trebuie dărâmate, noi granițe trebuie trecute și înlăturate. Foamea de teritoriu și de posesie a noului este cea care ne hrănește curiozitatea fanatizată cu care ne scufundăm seară de seară în fantasmele noastre la cheie. Episod după episod ne adâncim tot mai mult în iluzia dătătoare de liniște, în spațiul accesibil și perfect privat al senzațiilor noastre suprasaturate și totodată în dulcele paradox al unei vieți pline de neprevăzut. Dar spre deosebire de viață reală, care nu garantează nimănui absolut nimic la capătul celor câteva ore din noapte dedicate serialului preferat, fiecare dintre noi ne vom obține recompensa în mod cert. Iar asta este enorm și explică multe dintre reflexele noastre online sau din jurul televizorului. Părerile sunt împărțite, discuția nu are capăt, partizanatul este în floare, legat de valorizări, clasamente și premii acordate serialelor favorite, personajelor și subiectelor dar un lucru este cert – toată lumea consumă senzații colorat-auditive pe pâine. Povești de adormit copiii de vârstă matură s-ar putea spune. Dar cât e poveste, cât e proiecție și cât este realitate din ceea ce ni se întâmplă și ne place atât de mult să experimentăm zilnic? Granițele sunt greu de trasat, efectele pot fi valorizate diferit, dar interesul este cert. E de altfel și singurul parametru pe care ne putem baza în această încercare de definire a unui teritoriu care se poate cartografia în viața noastră deja fără niciun fel de efort. 

Una peste alta, mai direct sau mai elaborat, ceea ce ni se spune este simplu: consumați, consumați și iar consumați. Este îndemnul nescris pe care toate serialele noastre de zi cu zi îl poartă bine camuflat în însăși ființa lor. Totuși, nu se poate arunca piatra consumerismului în geamul producătorului atât de ușor și cu încredere nezdruncinată. Există întotdeauna speranța că ceva din tot ceea ce survolăm aproape plictisiți în nopțile noastre de veghe ne va îmbogăți și ne va aduce mai multă lumină. Șansă matematică chiar există.