Jan Sobieski s-a născut în orășelul Olesko, de lângă Liov, în Galiția. Tatăl său, Jakub Sobieski, a fost voievod al Ruteniei și castelan al Cracoviei. Jan Sobieski a terminat Facultatea de Filosofie a Universității Jagellone din Cracovia. După terminarea studiilor, împreună cu fratele său, Marek, a plecat într-o călătorie prin Europa de Vest, care l-a purtat prin Germania, Belgia, Olanda, Franța și Anglia. În cursul călătoriei, a învățat germana, franceza și italiana.

În 1648, cei doi frați s-au întors în Polonia și s-au înrolat voluntari în armata care lupta împotriva răsculatului cazac Bogdan Hmelnițki. Pe câmpul de luptă, Jan Sobieski și-a dobândit rangul de colonel. Apoi, a fost trimis în misiune diplomatică în Imperiul Otoman, unde a învățat limba turcă și cea tătară și a studiat tactica militară otomană. S-a întors în Polonia și a făcut parte din oastea poloneză care a capitulat în fața suedezilor conduși de Regele Carol al X-lea, care dorea și coroana poloneză.

Jan Sobieski a reluat însă lupta în 1656 și s-a alăturat Regelui Ioan Cazimir al II-lea. A primit comanda unui regiment polonez format din 2.000 de mercenari tătari și s-a evidențiat prin fapte de arme împotriva suedezilor. A urcat rapid pe treptele ierarhiei militare, iar în 1668 a devenit mare hatman al Coroanei, cel mai înalt rang militar din Uniunea Polono-Lituaniană. S-a remarcat și în războiul contra tătarilor și cazacilor, iar apoi în cel împotriva Imperiului Otoman.

În 1673, a obținut marea victorie de la Hotin, din Basarabia. Victoria a coincis și cu moartea Regelui Mihail I al Poloniei. Anul următor, Jan Sobieski a fost ales Rege al Poloniei. Țara era devastată de războaiele succesive. Cu toate acestea, el a reușit să organizeze o nouă campanie militară victorioasă împotriva otomanilor, care au cerut pace în 1674. În 1676, a reușit o campanie victorioasă împotriva tătarilor, care au cerut, de asemenea, pace.

Jan Sobieski dorea să organizeze o cruciadă, la cererea Papei Inocențiu al XI-lea, în condițiile în care Imperiul Otoman era în plină expansiune. Nu a reușit acest lucru, însă a reușit, în 1683, să salveze Viena asediată de turci. Intervenția celor 27.000 de cavaleri polonezi a fost decisivă, Jan Sobieski a reușit să învingă o oaste otomană formată din 150.000 de oameni. Această victorie a pus capăt expansiunii otomane din Europa Centrală și a schimbat istoria continentului. Din acel moment, otomanii au trecut în defensivă.

Jan Sobieski are în imaginarul colectiv român o imagine mai puțin conformă cu realitatea istorică. El este unul dintre eroii nuvelei Sobieski și românii, de Constantin Negruzzi. Nuvela omagiază în primul rând eroismul plăieșilor români care apărau Cetatea Neamțului și îl prezintă pe regele Jan Sobieski drept un monarh arogant, dar, totuși, plin de generozitate și noblețe sufletească.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie