Bertrand Russell, sau despre credința unui om liber

bertrand_russell.jpg

Bertrand Russell
Image source: 
https://www.brainpickings.org/

La 18 mai 1872 se năștea în Țara Galilor, Bertrand Arthur William Russell, considerat fondator al filozofiei analitice, alături de predecesorul său Gottlob Frege și protejatul său Ludwig Wittgenstein. În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință.

S-a născut la Trellech, Monmouthshire, Țara Galilor, într-o familie aristocratică engleză. Bunicul din partea mamei, John Russell, a fost prim ministru al Marii Britanii, iar nașul său a fost  filozoful John Stuart Mill.

Figură de prim ordin a logicii şi filozofiei secolului XX, lordul Russell (1872–1970) a fost un autor prolific  în probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea socială, relaţiile internaţionale, războiul şi pacea, educaţia, etica, influenţa ştiinţei asupra vieţii sociale etc.

În toate aceste chestiuni a exprimat o gândire originală şi viguroasă, adesea în răspăr cu mentalităţile dominante şi stârnind nu o dată nemulţumiri şi reacţii adverse din partea autorităţilor.

Izbucnirea Primului Război Mondial i-­a dat ocazia să-­şi manifeste antimilitarismul şi pacifismul; drept consecinţă, şi-­a pierdut în 1916 postul de la Cambridge şi a fost condamnat în 1918 la şase luni de închisoare.

Democrat, individualist şi liberal, Russell a împărtăşit inițial vederile socialiştilor englezi, dar ulterior a criticat bolşevismul după o călătorie în Rusia, întreprinsă în 1920. Până la sfârşitul vieţii n­-a încetat să fie un adversar al oricărei forme de dictatură şi un luptător pentru cauza păcii, opunându­-se utilizării militare a energiei nucleare și denunţând pericolele naţionalismului.

Bertrand Russell a fost și un important promotor al înființării Ligii Națiunilor și ONU.

Iată ce scria Bertrand Russell în 1935:

Societatea industrială a ajuns la un nivel de dezvoltare și de productivitate care face ca ziua de muncă de 8 ore să nu mai fie necesară. .. Dacă muncitorul salariat obișnuit ar lucra patru ore pe zi, ar exista suficiente bunuri de consum pentru toată lumea și, în plus, nu ar mai exista șomaj... Suprasolicitarea, pe de o parte și inactivitatea impusă (șomajul) pe de altă parte, provoacă nefericire generalizată...Tehnologiile moderne ne oferă posibilitatea tihnei și siguranței pentru toți; în schimb noi am ales ca unii să muncească excesiv și alții să moară de foame... continuăm să fim la fel de ”energici” ca înainte de apariția mașinilor... Nu e nevoie ca profesorii să predea mai mult de două ore pe zi. Ei ar putea avea și alte meserii, astfel încât întâlnirea cu copiii să fie o bucurie, nu o corvoadă...”

Câteva din cele mai remarcabile lucrări ale sale sunt: ”Credința unui om liber” (în România Editura Vellant 2018), Istoria filozofiei occidentale (Humanitas 2005), În căutarea fericirii (Humanitas 2011), Cunoaşterea lumii exterioare (Humanitas 2013), Credinţele mele (Humanitas 2014), Eseuri sceptice (Humanitas 2015).