Amber Galloway Gallego, femeia care traduce muzica pentru persoanele cu deficiențe de auz

amber.jpg

Amber Gallaway Gallego
Image source: 
Electric Castle Facebook page

200 de persoane cu deficiențe de auz s-au putut bucura pentru prima oară de muzică în toate formele ei, dar și de experiența completă a unui festival, la Electric Castle. Amber Galloway Gallego, cel mai cunoscut translator al limbajului mimico-gestual din lume, a urcat pe scena principală alături de artiști și a interpretat cântecele lor pentru persoanele cu deficiențe de auz.

A.G: Sunt foarte încântată că Electric Castle a reușit să ofere această facilitate pentru persoanele cu deficiențe de auz. Acești oameni există, de fapt formează o comunitate și este crucial să beneficieze de un astfel de serviciu. Adevărul este că oamenii din comunitatea surzilor au cerut și au avut nevoie să se bucure de experiența unui concert și acest drept le-a fost negat de-a lungul anilor. La concertele de aici m-am întâlnit cu multe persoane cu deficiențe de auz care au plâns de bucurie și ne-au spus cât de fericiți sunt pentru că se pot bucura de un concert pentru prima dată în viața lor. E un pas care le-a îmbunătățit calitatea vieții și le-a oferit o experiență prin care s-au simțit în sfârșit valorizați. Când începi să aplici strategii inclusive chiar reușești să schimbi viața oamenilor și modul în care se poziționează.

Rep: Muzica nu înseamnă doar versuri, presupune și ritm. Cum reușești să transmiți toată starea de pe scenă către public? Cum te pregătești pentru eveniment?

A.G: Sunt mai multe etape pe care trebuie să le parcurgem ca lucrurile să se întâmple. Primul pas este să analizăm playlistul cu care trupa sau artistul merge în concert și să ne uităm la ce a cântat în ultimele 3-6 luni. Facem un rezumat alături de echipa mea, pentru că nu ar trebui să lucreze nimeni niciodată singur și apoi ne pregătim pentru ce urmează să interpretăm. Cu piesele în față încercăm să ne asumăm muzica și să documentăm puțin trupa sau artistul ca să înțelegem clar mesajul pe care îl transmit. Apoi adaptăm limbajul semnelor pentru a ne alinia.  Acordăm o grijă deosebită muzicalității pentru că va trebui să o descriem cu ajutorul corpului nostru. Asta înseamnă că întregul nostru trup va fi folosit ca instrument prin care transmitem mesajul, cu ajutorul mâinilor, prin mișcările corpului și prin semnele din limbajul non verbal. Ceea ce încercăm noi să facem este să definim fiecare instrument în sine și să le atragem atenția oamenilor asupra lor pentru a reuși să le identifice.

Rep: Cum e interacțiunea cu artiștii. Reușiți să comunicați înainte de spectacol?

A.G: Din păcate nu, se întâmplă foarte rar. Am avut însă recent o surpriză plăcută din partea unei trupe din Ucraina. Este o trupă punk rock care ne-a solicitat serviciile când a auzit despre noi. Asta mă face să înțeleg că dacă artiștii ar fi mai conștienți de categoriile lor de public, și-ar face show-urile inclusive și ar cere interpreți în limbaj mimico-gestual și ar accesibiliza arta lor și pentru publicul format din persoane cu deficiențe de auz.

Rep: Ești pe scenă din 2001. Cum ai început?

A.G: Totul a început când petreceam timp alături de prietenii mei cu deficiențe de auz. Mă rugau să le descriu muzica și nu puteau înțelege noțiunile atunci când le descriam instrumentele, așa că am început o călătorie împreună. Am început să le descriu acorduri de chitară și sunete și pur și simplu nu aveau repere, așa că mi-am propus să le creăm. Totul a prins contur pentru mine atunci când am văzut cum se exprimă artiștii și dansatorii surzi și cum incorporează în opera lor limbajul semnelor. Atunci mi-am spus că așa trebuie să arate muzica. Am incorporat toate noțiunile și mi-am creat propriul stil și am început să îl predau echipei cu care lucrez. Acum avem o super echipă alcătuită atât din persoane care aud cât și din persoane cu deficiențe de auz.

Rep: Cum se simte muzica pentru o persoană care face parte din această comunitate?

A.G: O pot descrie fie din perspective mea, pentru că și eu sufăr de o boală care va duce la pierderea auzului, fie din perspectiva membrilor familiei mele care nu aud. Ei spun că atunci când ne văd în fața scenei se simt conectați cu muzica în sfârșit. Asta pentru că prin performance-ul nostru reușesc să identifice sunete de la instrumente specifice, nu doar să simt acea vibrație puternică pe care o simt toți la nivelul pieptului. Fostul meu partener era surd și simțea doar o vibrație în prezența muzicii. Nu știa când simte un vibrato de vioară sau când urcă frevența sunetului. Este foarte important ca majoritatea să fie conștientă și să nu creadă că dacă nu le funcționează sistemul auditiv, persoanele cu deficiențe de auz nu se pot bucura de festivaluri și concerte. Dimpotrivă, ei simt muzica la nivelul pielii. Am de exemplu o prietenă care simte muzica în păr. Probabil nimeni nu s-a gândit până acum că așa ceva este posibil, dar persoanele cu deficiențe de auz folosesc cu totul alți receptori decât majoritatea ca să simtă notele și asta îi face din punctul meu de vedere super eroi.

Rep: Ai fost pe scenă alături de peste 400 de artiști. Care a fost cea mai emoționantă experiența a ta?

A.G: De obicei încerc să mă comport ca și cum fiecare spectacol e spectacolul meu favorit pentru că oamenii vin la trupa lor preferată și eu îmi doresc să plec mulțumită că am dat tot ce e mai bun cu fiecare ocazie. Printre preferații mei se numără Queen Latifah, cu care nu am fost pe scenă până acum, dar sper că voi ajunge la un moment dat. Am fost foarte încântată când am fost pe scenă cu JayZ, asta pentru că este unul dintre preferații mei și pentru că se încheia și un cerc, deoarece era în concert cu Beyonce iar primul meu concert a fost pentru Destiny s Child, trupă din care ea făcea parte în 2001.

Rep: Ce mesaj transmiți comunității din România?

A.G: Să nu renunțe. Sunt foarte importanți și trebuie să își ceară în continuare drepturile. Majoritatea ar trebui să fie mai conștientă de situația persoanelor cu deficiențe de auz și să dărâme barierele pe care le ridică în calea lor. Trebuie pur și simplu să nu mai neglijați această comunitate și găsiți un mod prin care îi includeți și creșteți calitatea vieții pentru ei.

Amber Galloway Gallego, cel mai cunoscut translator al limbajului mimico-gestual din lume