Artă și știință

einstein.jpg

Sursa imaginii: 
Dilema Veche

Deşi nu o recunoaştem foarte des, trebuie spus că – în perimetrul educaţional – arta, ştiinţa şi cultura sînt segmente indispensabile. Reprezintă fragmentele vitale ale unui proces paideic, ce trebuie înţeles în unitatea sa inseparabilă şi nu ca o realitate secvenţială, compusă din structuri autonome, prea puţin compatibile între ele.

Un banc – faimos în Statele Unite, pe la începutul anilor ’90 – ne spune că, ajuns în faţa lui Dumnezeu, Einstein ar fi manifestat o curiozitate intensă şi irepresibilă pentru formula Facerii. Creatorul, după un moment de meditaţie, îşi zice: „La urma urmelor, e vorba despre Einstein, mintea cea mai bună a umanităţii din toate timpurile.“ Ca atare, îi dă marelui fizician un teanc imens de hîrtii, îndemnîndu-l să le ia şi să le citească foarte atent. Îşi petrece savantul cîteva săptămîni încercînd să desluşească ecuaţiile complexe. Deodată, lecturînd totul de la capăt, a nu ştim cîta oară, se loveşte speriat cu palma peste frunte. Aleargă într-un suflet la Demiurg, strigînd melodramatic: „Doamne, Doamne, formula aceasta este greşită!“ La care Dumnezeu răspunde imperturbabil: „Mie îmi spui?”

 

Citiți continuarea articolului semnat de Codrin Liviu Cuțitaru în Dilema Veche aici