Concurs: "Pe vremea fluviului Amur", de Andreï Makine

Andreï Makine îşi începe romanul cu o scenă în care personajele parcă aparţin unei alte lumi: tărâmul albului fără sfârşit de pe malul fluviului Amur. Traducere din limba franceză de Emanoil Marcu.

Concurs: Adaugă un comentariu în modulul de mai jos şi ai şansa să câştigi cartea "Pe vremea fluviului Amur", de Emanoil Marcu, volum apărut la Editura Polirom. Cel mai pertinent comentariu este premiat de luni până vineri, dar nu pot fi atribuite 2 premii aceluiaşi participant.

Pe vremea fluviului Amur e un portret al artistului ca tânăr sălbatic, un băiat cu căciulă şi haină de blană mirosind a fum de cedru. Sensibilitatea literară a acestui roman este rară într-o ţară care, în lungii ani de dictatură sovietică, era un simbol al disperării umane.” (The New York Times)

Andreï Makine îşi începe romanul cu o scenă în care personajele parcă aparţin unei alte lumi: tărâmul albului fără sfîrşit de pe malul fluviului Amur. Un mic sat siberian în care uneori eşti silit să ieşi dintr-o izbă îngropată în zăpadă săpând un tunel spre lumină. În aceste locuri peste care domneşte tăcerea, viaţa s-ar putea confunda pur şi simplu cu bătăile inimii dacă orice mişcare a sufletului nu ar aduce o revelaţie. Atunci se naşte dorinţa, din senzualitatea trupurilor, dar şi din comuniunea cu natura ce se oferă privirilor. Iubirea are mireasma zăpezilor virgine din inima taigalei. Dintr-odată, totul e bulversat. „Fabulosul nostru Occident” îşi face simţită prezenţa prin felurite semne. Mai întîi un tren care trece, miticul Transsiberian. Apoi un film francez, viziune a unei existenţe orbitoare, chemare populată de fapte mari şi creaturi sublime. Vertijul unei alte istorii născute pe malul fluviului Amur, în anii adolescenţei.

Trupul ei, cristal topit şi fierbinte pe ţeava unui suflător de sticlă… Mă auzi, Utkin? Aceea pe careo evoc în discuţia noastră nocturnă de peste Atlantic va înflori sub pana ta febrilă. Trupul ei, cristal cu luciu cald de rubin, va deveni mat. Sânii i se vor întări colorânduse într-un roziu lăptos. Pe şolduri va avea un roi de aluniţe –urmele degetelor tale nerăbdătoare...

Vorbeşte despre ea, Utkin!

Pentru mine, Rusia e ca o iubită de altădată. Am în minte o imagine a ei, a felului în care arăta şi a ceea ce însemna pentru mine şi mi-e teamă să distrug această Rusie din lăuntrul meu.” (Andreï Makine)

Carte recomandată de RFI România

Andreï Makine (născut în 1957, în Siberia) se numără printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani, fiind asimilat imediat de ţara de adopţie după succesul răsunător al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis şi Prix Goncourt des Lycéens. Scrise într-un stil sobru şi evocator inconfundabil, romanele sale au încântat publicul cititor, fiind traduse în peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai apărut: Crima Olgăi Arbelina (2001, 2015), Pământul şi cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care aştepta (2005), Iubirea omenească (2007), Recviem pentru Est (2008), Viaţa unui bărbat necunoscut (2010, 2016), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, 2016), O femeie iubită (2013), Patria locotenentului Schreiber (2015) şi Arhipelagul altei vieţi (2017). 

În 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Prinţul de Monaco pentru vasta sa carieră literară, iar în 2015 a devenit membru al Academiei Franceze.

Câştigători:

  • Ionuţ Ologu 

  • TEODOR-CORNEL 

  • Marcel Manea