Staţiile fantomă ale metroului parizian: o călătorie în trecut

sylvain-briant-20090821143817.jpg

Sylvain Briant in staţia fantomă St.Martin (Foto: M Chown Oved)

Mergând valvârtej între două staţii ale metroului parizian, la un moment dat apare un peron întunecat. Imaginea lui durează numai câteva secunde, dar desenele graffiti şi un poster din Al Doilea Război Mondial confirmă că este vorba de una din staţiile fantomă ale Parisului, închisă de decenii şi abandonată.

„Aceste staţii ne oferă o imagine a trecutului” afirmă istoricul metroului parizian, Julien Pepinster, în timp ce conduce un grup de turişti, pe o scară întuncecata, către intrarea închisă a unei staţii de metrou abandonată. „În timp ce mulţi oameni se apropie de trecut vizitând castele şi privind tablouri, aceste lucruri sunt rezervate pentru clasa de sus”. „Aici, în staţiile de metrou dezafectate, putem să mergem pe urmele parizienilor obişnuiţi, de dinainte de război”.

Statia fantoma St Martin

Pepinster, unul dintre fondatorii societăţii istorice Ademas dedicată metroului parizian, oferă grupurilor, numai pe bază de rezervare, tururi ghidate ale metroului din Paris. Despre aceste tururi care conţin trei sau patru ore pline de istorie a metroului, se spune în glumă că „ iei metroul ca să ajungi nicăieri”.

Pentru echivalentul a 2 bilete de metrou, Pepinster explică modul cum a fost creată reţeaua pe sub râul Sena (a fost construit un tunel metalic, apoi coborât în albia râului şi îngropat), de ce staţia Place des Fetes este închisă ermetic (dublată de un adăpost contra atacurilor chimice) şi de ce metroul circulă pe dreapta, iar trenurile urbane pe stânga (pentru a împiedica integrarea trenurilor din suburbii în cartierele elitei pariziene).

Aproape epuizaţi, participanţii rezistă părţii finale a turului: vizitarea uneia din cele şase staţii fantomă. „Este cireaşa de pe tort” explică Pepinster, „dar nu vreau să vă stric surpriza, aşa că nu vă voi spune unde este”.

În cea mai mare parte, staţiile fantomă sunt o moştenire a ocupaţiei naziste din Al Doilea Razboi Mondial. Raţionalizarea cărbunelui a însemnat la acea epocă reducerea programului metroului şi închiderea câtorva ste de staţii. După eliberarea Parisului, companiile de autobuze şi metrou au fost pedepsite pentru colaborarea cu naziştii şi integrate în noua autoritate de transport din Paris, RATP.

„Odată cu crearea RATP, sistemul a fost integrat, aşa că autobuzele nu erau în competiţie cu metroul, ci îi erau complementare” spune Pepinster. ”A fost reproiectată toată reţeaua de autobuze, în aşa fel încât cele doua sisteme să nu funcţioneze pe aceleaşi rute”.

„Desigur, era uşor să fie modificate traseele de autobuz, dar metroul nu putea fi mutat. Aşa s-a decis că în sistemul integrat autobuze - metrou, nu mai era nevoie de unele staţii şi 16 dintre ele au fost închise”.

Din acele staţii, 11 au fost redeschise între 1948 şi 1968, două au fost transformate sau reintegrate, ramânând trei staţii care nu au mai fost niciodată redeschise. La acestea se adaugă alte staţii care nu au fost niciodată deschise, ajungându-se la un total de şase staţii fantomă.

Croix-Rouge, Arsenal, Champs-de-mars şi St. Martin sunt staţii care au servit navetiştilor dinainte de război şi care încă păstrează urmele acelor vremuri, sub un strat gros de praf.

Grupul se apropie de scara de langă peron, din fier forjat verde, caracteristic designului original al metroului realizat de Guimard. Este o privelişte atât de obişnuită încât nimeni nu se gândeşte să privească în josul scărilor, până când Pepinster nu deschide repede uşile grele de oţel.

Reclama veche in statie fantoma

 

„Probabil că partea care te intrigă cel mai mult la aceste staţii sunt reclamele originale din 1930 care încă mai există”, spune Briant. „În loc de posterele în casete luminoase cu care suntem obişnuiţi astăzi, aici găsim încă reclame pe porţelan – o incredibilă investiţie de timp şi bani”.

Graffiti-ul dezvăluie faptul că aceste staţii nu ramân complet nevizitate, dar impresia că aici timpul s-a oprit, tot ramâne; şi asta până când un tren de metrou se apropie cu zgomot, deranjând liniştea de mormânt care domneşte în rest.