Scrisoare pentru Şah

Şahul Iranului, Mohammed Reza Pahlavi, este ultimul monarh care a condus ţara. Înscăunat în 1941, el a fost alungat de la putere în 1979 odată cu Revoluţia Islamică. O locuitoare a Teheranului, Shohreh, explică pentru France 24 în ce constă, după ea, moştenirea "regelui regilor".

Textul a fost trimis de Shohreh şi nu a fost editat de jurnaliştii de la FRANCE 24.

Când eram copil îl intrebam adesea pe tatăl meu : cu ce se ocupă şahul? Tata îmi răspundea invariabil : 'Este Şahul.'

Nu înţelegeam. Aşa că insistam : 'dar ce face când ajunge la serviciu la 5 dimineata şi până când pleacă după-amiaza?' Şi tatăl meu venea cu acelaşi răspuns: 'Este Şahul '. Îmi spuneam: de ca tatăl meu, care ştie atâtea lucruri, nu ştie asta?

Câţiva ani mai târziu, când aveam 11 ani, a avut loc Revoluţia din 1979. Şahul era unicul conducător, întreg Iranul se supunea deciziilor sale. Când s-a retras, ţara a căzut în haos. De atunci trăim o tragedie. Numeroase persoane au fost şi sunt încă torturate şi ucise de regimul islamic.

Şahul a făcut lucruri bune : el a transformat Iranul în jandarmul regiunii. A controlat preţul petrolului şi a refuzat să intre în război cu ţările vecine. Dar, din păcate, după cum povestesc apropiaţii săi, nu a dat atenţie clasei de mijloc şi defavoraţilor.

Nu a făcut nimic pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale acestora, pentru că, aprecia el, că persoanele care încep să facă avere devin automat inamicii săi! S-a înşelat însă foarte tare. Ignorând existenţa lor, a pierdut într-un final susţinerea acestora. Nu a înţeles că sprijinul poporului este esenţial pentru stabilitatea unei puteri.

Am aflat, de asemenea, că Şahul nu a rămas în Iran ca să înfrunte crizele: a fugit. S-a întâmplat în 1953 şi în final în 1979. Înainte de a părăsi definitiv Iranul, şi-a trimis în închisoare mai mulţi locotenenţi, chiar şi pe cei care i-au fost fideli în toată perioada domniei, în speranţa că asta va calma furia mulţimii.

Nici măcar nu i-a eliberat înainte de a pleca din ţară. A lăsat Iranul în mâinile lui Ruhollah Khomeini, care i-a executat pe cei mai mulţi dintre aceşti prizonieri.

Astăzi, fiul Şahului trăieşte într-un colţ îndepărtat al lumii, la adăpostul palatului său. Se arată numai atunci când iranieinii ies în strada pentru a le spune : 'Cucu, sunt aici pentru voi!'

Dar dacă oamenii manifestă, îşi riscă vieţile, sunt aruncaţi în închisoare, o fac în numele libertăţii şi nu în numele dumneavoastră, domnule M. Reza Pahlavi. Aţi făcut ce trebuia pentru libertatea noastră, domnule?

V-aţi întâlnit cu unul dintre fiii lui Khomeini şi aţi discut foarte drăguţ cu el. Când refugiaţii politici au fost extrădaţi din Turcia pentru a fi executaţi în Iran, aţi închis ochii când aţi fi putut interveni. Şi de curând, când Joundallah [organizaţie islamistă cu sediul în Pakistan] a ucis responsabili ai Gardienilor Revoluţiei, în regiunea Baloutchistan, aţi trimis un mesaj de condoleanţe.

Curios, acum aproape 8 ani, bunica Dumneavoastra a făcut o scurtă vizită familiei din Iran, fără nicio grijă. Cum a făcut asta? Ştiţi răspunsul, şi îl ştim şi noi....

Din epoca în care tatăl meu refuza să îmi dea un răspuns despre serviciul Şahului, am făcut şi eu propria anchetă. Şi, în sfârşit, am găsit răspunsul la această întrebare. Şahul nu a acţionat într-o maniere responsabilă. Mai ales când a părăsit Iranul.

Mulţi dintre noi îl considerăm responsabil de toate necazurile pe care le îndurăm din timpul lui Khomeini. Ne blamăm pentru toţi aceşti ani petrecuţi în teamă şi suferinţă, pentru toate vieţile pierdute....

De fiecare dată când o persoană este executată, o parte din sufletul nostru moare. Este greu să exprimăm prin cuvinte ce simţim. Este ceva ce Dumneavoastră nu veţi înţelege niciodată, domnule Pahlavi! Şi sunt sigură că nici nu încercaţi să înţelegeţi.

Cartea monarhiei s-a închis şi cel care a închis-o este tatăl Dumneavoastră! Care a fost treaba lui? Să fie ŞAH...