Carla şi Nicolas Sarkozy, părinţi în umbra reflectoarelor

carla-nicolas-departe-presa-foto-reuters.jpg

Carla şi Nicolas, departe de presă. Foto: Reuters

Palatul Elysée are un nou locatar: prima doamnă a Franţei, Carla Bruni-Sarkozy, a dat naştere miercuri seară unei fetiţe. O premieră în istoria Franţei, Nicolas Sarkozy fiind astfel primul preşedinte care devine tată în timpul mandatului său. Actualul şef al statului era deja primul preşedinte care  divorţase în timpul mandatului şi primul care s-a însurat la Palatul Elysée. O serie de evenimente care vor rămâne în analele Republicii Franceze chiar dacă, pentru acest ultim eveniment, naşterea fiicei lor, Nicolas şi Carla au preferat să nu comunice nimic oficial legat de sarcină. Preşedinţia lui Sarkozy a început acum patru ani sub lumina reflectoarelor, noul şef de stat nu avea nimic de ascuns, viaţa privată era şi cea publică.

Ce este diferit acum, ne spune Vasile Damian:

Potrivit ziarului conservator Le Figaro, principalul sprijin al preşedintelui în presa naţională franceză, Nicolas Sarkozy a închis dosarul mediatic intitulat "viaţă privată" pe care-l deschisese acum un deceniu. "Am suferit prea mult, Carla si cu mine, din cauza zvonurilor. Vom evita deci fotografiile", mai spunea preşedintele. Sarcina primei doamne nu a fost aşadar deloc subiect de comunicare oficială – săptămâni la rând, sarcina a fost doar un zvon persistent, dezminţit chiar de Palatul Elysée. E a treia oară de la mariajul prezidenţial din 2008 că se anunţă venirea unui copil în noul cuplu.

Ştirea că ar urma să vină un copil pe lume a fost anunţată în martie de tatăl lui Nicolas Sarkozy în presa germană, apoi a fost confirmată de fosta primă doamnă a Franţei, Bernadette Chirac. În sfârşit, naşterea de miercuri seara a fost anunţată deja de vreo două săptămâni încoace de presa anglosaxonă şi pe internet, ba chiar i se dăduse şi un nume copilului - care nu era fată, precum cel adevărat, ci un băiat pe nume Vadim.

Chiar şi reviste de mare tiraj precum Paris Match şi VSD au titrat acum două săptămâni «Carla Bruni, mamă» şi «Carla şi Nicolas Sarkoy, o nouă bucurie» lăsând să se înţeleagă, prematur deci, că copilul prezidenţial s-ar fi născut deja.

Vestea cea bună a venit aşadar în cele din urmă şi am avut chiar şi o reacţie neaşteptată din partea tatălui care şi-a exprimat "profunda bucurie de a avea o fiică”, dar că „acest lucru rămâne ceva ce aparţine de sfera vieţii private". O schimbare de ton, dacă nu uităm că Palatul Elysée a dat recent un comunicat ca să ne anunţe că nu se va da comunicat la naştere. De altfel, comunicat oficial nu s-a dat, a fost doar o confirmare a preşedintelui pe Twitter, după care acelaşi Nicolas Sarkozy a făcut o scurtă declaratie presei pe când se afla în deplasare în provincia franceză - semn deci că şi când soţia sa naşte, preşedintele e ocupat şi nu îşi schimbă agenda.

Anturajul prezidenţial s-a exprimat din plin după oficializarea fericitului eveniment

Amicii preşedintelui au avut o satisfacţie uriaşă, probabil, insistând asupra faptul că "în ciuda fericitului eveniment, preşedintele Republicii îşi multiplică contactele internaţionale". Ministrul Apărării, Gérard Longuet, a notat şi el că "preşedintele se simte în largul său, e sănătos şi are o privată normală, un cadou pentru ţară, în orice caz pentru o majoritate dintre noi", a crezut de cuviinţă să mai adauge responsabilul armatelor franceze. Cuplul prezidenţial nu poate fi deci acuzat că a comunicat, că s-a dat în spectacol, alţii au vorbit şi vor vorbi în locul celor doi părinţi. Cea mai bună comunicare este, se pare, cea care nu se vede, care nu-ţi sare în ochi, un precept pe care probabil Nicolas şi Carla Sarkozy îl vor aplica de acum încolo, cel puţin până la prezidenţialele de anul viitor.

Viaţa privată, în sprijinul carierei politice atunci, dar nu şi acum

Preşedintele Sarkozy a fost acuzat de multe ori că-şi pune în scenă viaţa privată doar în scopuri politice, electoraliste. Fără îndoială că, dacă copilul Sarkozy s-ar fi născut acum trei ani, şeful statului s-ar fi lăsat fotografiat şi afişat cu el în braţe. Strategii în comunicare de la Palatul Elysée au rectificat însă între timp tirul, au înţeles că prea multă afişare în public strică popularităţii. Sarcina Carlei Bruni a devenit un subiect de domeniul sferei private. „Suntem în Franţa, nu în Marea Britanie”, s-a insistat în jurul preşedintelui.

Dorinţa preşedintelui era să dea o imagine nouă despre sine, în mare parte şi pentru că criza economică a modificat datele problemei. Era oarecum indecent ca cuplul prezidenţial să comunice pe un eveniment fericit când restul ţării se confruntă cu probleme grave. Sarkozy a vrut să arate că, în ciuda sarcinii soţiei sale, el nu are decât o singură preocupare, soarta Franţei. Sacrificându-se până la capăt – inclusiv renunţând să fie lângă Carla în momentul în care aceasta dădea naştere fetiţei – asta poate fi exploatat pozitiv de consilierii în imagine.

Se poate comunica, aşadar, şi fără a arăta. Fetiţa nu va apărea în nicio poză oficială – dar nimic nu-i opreşte pe paparazzi să-şi facă treaba, uneori cu consimţământul "victimei". Riscăm aşadar să avem ce-am avut şi până acum, adică o non-comunicare oficială amplificată şi transformată înr-o strategie de comunicare graţie presei - în particular a celei de scandal - care va prelua aceste clişee.

Trebuie ştiut că poza unui copil umanizează omul politic, îi dă o imagine protectoare şi permite crearea unei legături afective cu opinia publică – este ceea ce au ales să facă în Marea Britanie Tony Blair şi David Cameron, şi în SUA - JF Kennedy. Anglosaxonii şi francezii aşteaptă însă lucruri diferite de la liderii lor. La Londra şi la Washington, politicianul trebuie să fie om normal, cu o viaţă privată normală şi deci demnă de expus. În Franţa e apreciată puterea şi doar puterea. Rămâne de văzut dacă şeful statului va fi sau nu tentat să revină pe primele pagini ale presei de scandal numai ca să dea imagine unui protector, unui soi de părinte al naţiunii, o imagine perfectă pentru cineva care vrea un al doilea mandat prezidenţial.