Bucătăria musulmană câştigă teren în Franţa

hallal-20100331201010.jpg

În Franţa au apărut în supermarketuri raioane destinate comunităţii musulmane (Photo.Fance24)

Asa cum există, pentru evrei, specialităţi culinare şi mâncare kusher aşa există pentru musulmani mâncare "hallal". Iar în Franţa, unde trăiesc, după unele statistici, în jur de 6 milioane de musulmani, se înmulţesc magazinele cu mâncare special preparată conform unor ritualuri musulmane.

Asa cum există, pentru evrei, specialităţi culinare şi mâncare kusher aşa există pentru musulmani mâncare "hallal". Iar în Franţa, unde trăiesc, după unele statistici, în jur de 6 milioane de musulmani, se înmulţesc magazinele cu mâncare special preparată conform unor ritualuri musulmane. Au apărut de asemenea, în supermarketuri, raioane destinate comunităţii musulmane.

Trebuie spus că în şcolile franceze de multă vreme nu se serveşte porc, pentru că se ştie că musulmanii nu mănâncă porc. Iar atunci când totuşi le sunt oferite elevilor preparate din porc, există şi altele pe bază de peşte sau miel, rezervate elevilor de origine musulmană, pentru că nu este just ca ei să rămână flămânzi.

Să revenim însă la definiţia mâncării "hallal", ceea ce în arabă înseamnă "permis", spre deosebire de mâncare "haram", care înseamnă nepermis.

Conform ritualurilor tradiţionale musulmane, carnea hallal, de exemplu, este carnea care provine de la un animal sacrificat conform ritualurilor ancestrale: în momentul în care i se taie beregata, animalul trebuie să fie viu şi conştient, cu capul orientat spre Mecca, în timp ce omul care sacrifică animalul trebuie să pronunţe un fel de rugăciune, în care apare formula "în numele lui Allah".

Trebuie spus că Occidentul are alte norme în privinţa sacrificării animalelor care sunt de fapt, în abatoare, întâi ameţite cu o lovitură, şi după aceea vidate de sânge.

Iar ritualul musulman de sacrificare a animalelor este interzis în ţări precum Elveţia, Suedia, Norvegia sau Islanda. De altfel aceste ţări interzic orice sacrificiu ritualic de animale. Problema este însă că mulţi musulmani din Occident nu respectă aceste legislaţii şi îşi sacrifică uneori berbecii, în cada de baie, nevăzuţi de nimeni deci.

De unde decizia Franţei, de exemplu, de a permite totuşi ritualul musulman de sacrificare a animalelor, în abatoare autorizate, ca să fie evitate scenele teribile din sălile de baie.

În Franţa a avut recent loc un scandal, din alt motiv însă: în câteva suburbii unde populaţia musulmană este majoritară, au apărut nişte restaurante de tip Quick cu preparate exclusiv "hallal". Ceea ce a provocat reacţia critică a unor primari şi oameni politici care au spus: cum adică, şi noi ceilalţi, care nu avem nimic de-a face cu mâncarea "hallal", să fim obligaţi, dacă trecem pe acolo, să mâncăm "hallal"?

Fenomenul este foarte interesant însă pentru că preparatele "hallal" s-au diversificat, cum spuneam, şi au apărut biscuiţi "hallal", bomboane "hallal", produse biologice, sau bio mai pe scurt, "hallal". Ca să nu mai spunem de Coca hallal, de mîncare hallal pentru bebeluşi, ba chiar şi sampanie hallal.

Probabil că mulţi nu înţeleg de ce trebuie să fie o şampanie "hallal", dar aceasta este o altă problemà.

Concluzia este însă că societatea de consum se adaptează repede preceptelor religioase. În România se pot cumpăra, precum bine ştim, multe produse de post. Iar epoca în care trăim nu pare să fie una în care triumfă valorile universale, ci tradiţiile comunitare.