Soluţii pentru criza libiană

libia.jpg

REUTERS/Andrew Winning

Impasul militar din Libia şi încăpăţânarea colonelului Gaddafi de a se agăţa de putere, îi obligă pe responsabilii internaţionali să găsească o soluţie realistă şi diplomatică pentru a scoate ţara din criză. Membrii aşa-zisului grup de contact se vor reuni miercuri în Qatar dar ei vor trebui să ţină seama de limitele mandatului ONU care autorizează bombardamentele dar şi de faptul că direcţia rebeliunii libiene nu este încă recunoscută de toată lumea.

"Soluţia negociată" câştigă însă tot mai mult teren. În Libia, actualmente bombardamentele NATO sunt cotidiene, atacurile şi contraatacurile rebeliunii din estul ţării la fel. O lună după declanşarea operaţiunilor coaliţiei, rebelii au scăpat de dispariţie graţie intervenţiei militare, tot din cauza ei forţele lui Gaddafi au fost puternic diminuate şi cu toate acestea simpatizanţii colonelului de la Tripoli refuză să depună armele.

Spectrul unei diviziuni, a unei împărţiri în două a ţării începe să planeze, partenerii coaliţiei se îngrijorează tot mai mult, 6 milioane de oameni riscă să rămână fără conducere coerentă şi unificată, resursele petroliere ale Libiei riscă să fie compromise. Datele problemei sunt aşadar complexe de unde şi dorinţa membrilor grupului de contact pentru Libia - format din ţări precum SUA, Marea Britanie, Franţa sau Qatar dar şi instituţii ca NATO, ONU şi Liga Arabă - să găsească repede o ieşire diplomatică din criză.

Mai ales că rezoluţia Naţiunilor Unite nr 1973 nu prevede gonirea de la putere a lui Gaddafi. Dacă soluţia militară ar putea fi la îndemâna NATO, cea politică, inevitabilă, trebuie să vină de la poporul libian. "Gaddafi şi regimul său au pierdut orice legitimitate" afirmă coaliţia în comunicatul grupului de contact creat la Londra acum două săptămâni.

Rămâne de văzut cum va fi constrâns paşnic să plece de la putere colonelul de la Tripoli, mai mulţi actori refuzând ideea unei răsturnări cu forţa chiar şi din interior. Răsturnare cu forţa care în fapt e foarte puţin probabil să se poată concretiza ţinând cont de pregătirea şi înarmarea mediocră a trupelor rebele.

În aşteptarea unui consens, a unei soluţii realiste, cancelariile se agită. Uniunea Africană a obţinut duminică o încetare a focului din partea regimului libian. Guvernul turc este şi el activ, premierul Recep Erdogan propunând o foaie de parcurs şi instaurarea unui "vast proces de transformări democratice". Un plan destul de neclar însă pentru occidentali, mai ales că soarta lui Gaddafi nici măcar nu e menţionată.

În opinia analiştilor, o soluţie viabilă ar fi înarmarea rebelilor şi deci o intervenţie prealabilă la sol pentru a-i forma şi înarma pe insurgenţii. Ipoteza este însă sortită eşecului, ea fiind prea nepopulară în rândul comunităţii internaţionale. În sfârşit, nu trebuie uitat că grupul de contact are şi altă problemă pe cap, cea a interlocutorului credibil care să reprezinte rebeliunea.

Consiliul Naţional de Tranziţie, organul politic al revoluţionarilor, a fost deja recunoscut de Franţa, Italia şi Qatar. SUA şi UE ezită însă mai departe. O lipsă de unanimitate care denotă un oarecare amatorism în mometul în care s-a declanşat operaţiunea militară împotriva trupelor colonelului Gaddafi.