Procesul Iuliei Timoşenko, "o mascaradă juridică"

fostul-premier-ucrainean-mana-fiica-sa-fata-instantei-foto-reuters.jpg

Fostul premier ucrainean, de mână cu fiica sa, în faţa instanţei. Foto: Reuters

În Ucraina, Iulia Timoşenko a fost condamnată la şapte ani de închisoare pentru "abuz de putere". Verdictul emană dintr-o revanşă politică a preşedintelui Viktor Ianukovici şi nu este de natură să amelioreze relaţiile sale nici cu occidentalii şi, în mod paradoxal, nici cu Rusia. Merită să psihanalizăm puţin ceea ce s-a întâmplat la Kiev pentru că, în fond, prin acest verdict întreaga "revoluţie portocalie" este condamnată la închisoare.

Preşedintele Ianukovici s-a acomodat greu cu constrângerile democraţiei, iar anul 2004, când o mişcare populară fără precedent l-a constrâns să renunţe la putere, a fost fără îndoială cel mai negru din viaţa sa.

Între timp însă s-a întors roata, adversarii săi politici, doamna Iulia Timoşenko şi preşedintele pro-occidental Viktor Iuşcenko au cunoscut la rândul lor ce înseamnă uzura puterii şi dificultatea de a transforma promisiunile şi speranţa în bunăstare şi progres. Ucraina este însă ţara paradoxurilor. Victor Ianukovici, pentru care democraţia nu este chiar unul dintre conceptele cele mai dragi, tot prin vot democratic a reajuns la putere. Iar doamna Timoşenko, pe care ruşii o detestau la ora la care era prim-ministru, a fost condamnată pentru că ar fi semnat un contract gazier favorabil ruşilor.

Toată această poveste are ceva dintr-o mascaradă. Sub presiunea Uniunii Europene, dar şi a comunităţii internaţionale, preşedintele ucrainean se vrea acum generos şi declară că sentinţa pronunţată împotriva doamnei Timoşenko nu este definitivă, că ea poate face apel... Şi mai tulburătoare este declaraţia Moscovei, care denunţă un proces cu caracter evident "anti-rus".

În vârstă de 50 de ani, Iulia Timoşenko, pe care Occidentul o iubeşte şi o admiră mai mult decât concetăţenii săi, a surâs când i s-a anunţat verdictul, a denunţat imediat regimul autoritar al lui Victor Ianukovici şi a reafirmat că lupta ei va continua. Chiar dacă Victor Ianukovici a avut cu siguranţă o reacţie viscerală faţă de fosta sa rivală şi a vrut s-o vadă în puşcărie cu orice preţ, el ştie că supravieţuirea sa politică şi mai ales acceptarea sa ca un interlocutor onorabil pe plan internaţional nu sunt compatibile cu mascarada juridică intentată Iuliei Timoşenko. Într-un fel sau altul, cel mai probabil prin depenalizarea delictului care i se reproşează doamnei Timoşenko, aceasta din urmă va scăpa cu faţa curată şi-şi va recâştiga libertatea de mişcare şi de acţiune.

Mai rămâne întrebarea: cu ce se alege poporul ucrainean din acest proces. Va fi el simptomatic sau un moment important pentru o veritabilă instaurare a independenţei justiţiei în Ucraina? Va fi el un moment important pentru consolidarea statului de drept în această ţară care încă îşi caută rolul, locul, identitatea şi statutul între visul său pro-occidental şi relaţiile puternice care o leagă de Rusia? Sau va rămâne doar o inutilă descărcare de energii, un simplu conflict politic, o "vendetta" care a pasionat timp de câteva luni opinia publică. Ucraina merită mai mult decât aceste răfuieli mediatice şi juridice care nu anunţă nimic bun.

Viitorul politic al doamnei Timoşenko nu este deloc compromis şi nu este exclus ca într-o bună zi să o vedem din nou în sfera puterii. Iar mascarada ar fi şi mai mare dacă într-o bună zi, peste câţiva ani, l-am vedea pe Victor Ianukovici după gratii şi pe Iulia Timoşenko savurându-şi victoria într-una din instituţiile statului ucrainean. Democraţia este fără îndoială o practică dificilă, ea trece prin momente în care infantilitatea şi cruzimea îşi dau mâna, ca să nu mai vorbim de ridicol.