"Primăvara arabă" se mută în Spania

spania-proteste-mai-2011.jpg

Proteste la Madrid

 

La Madrid protestatarii ocupă în continuare în mod ilegal principala piaţă a oraşului, "Puerta del Sol" şi anunţă că vor rămîne pe poziţii cel puţin pînă duminică sau poate şi mai mult. Asistăm astfel la un fenomen politic dar şi sociologic inedit din 1968 încoace.  Această "primăvară arabă" de care s-a vorbit atît de mult pînă acum pare deci să treacă Mediterana şi să dea o lecţie Europei.

Putem spune într-adevăr că această mişcare face parte din "familia" revoluţionară a anului 1968, cînd tinerii din întreaga Europă s-au revoltat împotriva unei societăţi pe care o considerau blocată. Şi de data aceasta putem vorbi de mişcare spontană, lansată de tineri, fără nici o ideologie precisă în afara sentimentului de exasperare. În acelasi timp, însă, este evident că această mişcare a celor care îşi spun în Spania "Los Indignados" are două surse de inspiraţie.

Ea are fără îndoială ca model revoltele din lumea arabă. Şi în Tunisia, şi în Egipt, mişcările de revoltă au fost alimentate de un tineret care s-a mobilizat prin intermediul internetului, cu ajutorul telefoanelor mobile şi mai ales prin reţeaua Facebook. Această "primăvară arabă" de care s-a vorbit atît de mult pînă acum pare deci să treacă Mediterana şi să dea o lecţie Europei. Iar concluzia pare să fie aceasta: dacă tineretul şi protestatarii din Tunisia si Egipt au reuşit prin mobilizarea lor să dărîme o dictatură, de ce n-ar reuşi tineretul şi protestarii europenii să schimbe lucrurile care nu merg într-o societate democrată?

Un intelectual francez, sursă de inspiraţie

Mişcarea acestor "Los Indignados" mai are însă o sursă de inspiraţie, este vorba de succesul mondial absolut uluitor pe care l-a avut un manifest de 30 de pagini intitulat "Indignaţi-vă", scris de un intelectual francez în vîrstă de peste 90 de ani, Stéphane Hessel.

În manifestul său el îi îndeamnă de fapt pe oameni nu la revoltă, deci nu la violenţă, ci la o reacţie minimă: să ne indignăm, spune el, că în lumea asta banul a devenit rege, că pieţele mondiale sunt cele care îşi dictează regulile iar statele se supun, că flagelul corupţiei a luat proporţii atît de mari, că poluarea este pe cale de a ne ucide planeta, şi aşa mai departe...

Nemulţumirile protestatarilor

Ori, exact acest lucru vor să-l arate "indignaţii" din piaţa Puerta del Sol: că nu sunt de acord cu planurile de austeritate succesive din Spania şi că nu sunt de acord cu modelul ultraliberal adoptat de Europa. Ei mai denunţă faptul că în Spania şomajul afectează 20 la sută din populaţie şi că mii de tineri cu diplome nu au nici o şansă să-şi găsească un loc de muncă. "Indignaţii" din Spania nu mai acceptă nici această democraţie în care nu există decît două partide care preiau succesiv puterea, şi nici disparitia ideii de solidaritate şi de fraternitate într-o lume în care s-a adunat atîta bogăţie.

Mesajul acestor "indignaţi" către clasa politică spaniolă este acesta: voi, oamenii politici, nu ne reprezentaţi în nici un fel. În editorialul său, cotidianul LE MONDE constată că aceşti tineri "indignaţi" (deşi mişcarea este susţinută şi de oameni mai puţin tineri provenind din toate categoriile sociale şi profesionale) încearcă de fapt "corectarea" sistemului capitalist.

Şi o fac fără să adere la vreun partid politic, fără să recurgă la vot de tip sancţiune aderînd la mişcări extremiste, ci... prin intermediul internetului. Iată o altă noutate absolută, de tip sociologic de fapt, care atrage acum tot mai mult atenţia specialiştilor convinşi că ne afăm în faţa unui eveniment istoric.