Parisul trimite un ambasador la Benghazi

libia.jpg

Insurgenţi rebeli în aşteptarea nopţii şi a bombardamentelor coaliţiei.REUTERS/Youssef Boudlal

În dosarul libian putem spune că Franţa rămâne ţara iniţiativelor. Recent, Parisul a luat decizia de a trimite un ambasador la Benghazi, al doilea mare oraş al ţării. Ştirea este transmisă de Agenţia France Presse şi putem spune că nu surprinde. Franţa a fost, cum bine ştim, prima ţară care a cerut o intervenţie militară aeriană pentru stoparea ofensivei lui Gaddafi.

Avioanele franceze au fost primele care au deschis focul, gest simbolic, în urma căruia Nicolas Sarkozy a câştigat o mare popularitate în rândurile rebelilor libieni.

Iată că Franţa mai face un gest simbolic şi trimite un ambasador la Benghazi. Agenţia France Presse ne dă şi detalii, este vorba de un diplomat în vârstă de 53 de ani, el se numeşte Antoine Sivan si vorbeşte limba arabă. Diplomatul francez a plecat încă de duminică spre Egipt şi urma apoi să ajungă la Benghazi pe cale terestră. Intrarea sa în funcţie urma să fie confirmată astăzi. Iar în caz de confirmare ne vom afla în faţa unei situaţii clare şi inedite, e ca şi cum Parisul ar recunoaşte Comitetul Naţional de Tranziţie al rebelilor drept singurul organ al puterii legitim în Libia.

Totuşi, marţi dimineaţă ministrul francez al apărării, Gérard Longuet, nu excludea ideea deschiderii unui dialog cu persoane sau personalităţi din anturajul lui Gaddafi. 

"Astăzi suntem pentru o soluţie politică iar soluţiile politice se concretizează cu oameni care se află la faţa locului, pe teren. În Libia nu există o societate civilă, o tradiţie a vieţii politice, partide politice, sindicate sau organizaţii. Trebuie deci negociat cu oamenii care se prezintă la negocieri. Iar cei care vor să discute, şi care sunt numeroşi şi se adresează americanilor, englezilor, francezilor, arabilor, Uniunii Africane, toţi aceştia sunt oameni apropiaţi de Gaddafi, toţi.

Pentru că de 40 de ani, toţi, într-un moment sau altul, au fost apropiaţi de Gaddafi. Ceea ce noi le cerem este pur şi simplu ca poporul libian să se poată exprima în mod liber. În rest decizia va aparţine poporului libian."

Sunt, deci, cuvintele lui Gérard Longuet, adresate fără îndoială şi celor susceptibili să le audă la Tripoli. Iată ce mai spunea demnitarul francez: nebunia lui Gaddafi nu este în mod obligatoriu contagioasă, în jurul lui Gaddafi, în primul cerc al puterii sau în al doilea sau în al treilea există cu siguranţă oameni raţionali cu care se poate discuta şi care ştiu că nu mai există nici o speranţă pentru o Libie condusă de Gaddafi... Să mai subliniem încă o dată că Nicolas Sarkozy şi David Cameron şi-au pus semnătura pe un document comun cerând plecarea imediată a lui Gaddafi precizând că nu va exista nici o formă de ocupaţie în Libia.

Ministrul francez de externe, Alain Juppé, a evocat luni şi un alt aspect, şi anume că dialogul din Libia trebuie să includă şi autorităţile tribale. Consiliul Naţional de Tranziţie este invitat deci să discute cu şefii acestor triburi care au un rol social important în Libia.