Moartea lui Vaclav Havel - căderea cortinei

havel-vaclav-2.jpg

Fostul preşedinte ceh Vaclav Havel

Întreaga Europă de Est şi întreaga lume democratică şi culturală este îndoliată odată cu dispariţia acestei mari personalităţi, Vaclav Havel, dizident şi intelectual de mare fineţe, dramaturg de mare talent devenit preşedinte al Cehoslovaciei imediat după căderea comunismului, simbol al rectitudinii morale şi al luptei fără concesii împotriva răului, a brutalităţii, a utopiilor sîngeroase. Un articol de Matei Vişniec.

Vaclav Havel s-a născut pe data de 5 octombrie la Praga şi s-a angajat în opoziţie imediat după înăbuşirea "Primăverii de la Praga" de tancurile sovietice, în 1968. El nu s-a mulţumit doar cu o "rezistenţă culturală" aşa cum au făcut mulţi intelectuali şi scriitori în Europa de Răsărit. Vaclav Havel face parte din acea rasă rară de oameni care, prin acţiunea lor, salvează onoarea unui întreg popor sau a unei întregi naţiuni. În 1977 dramaturgul (deja apreciat pentru cîteva dintre piesele sale în care denunţă alienarea în lumea comunistă) este confondatorul unei organizaţii de apărare a drepturilor omului numită Carta 77.

De mai multe ori este condamnat la închisoare pentru virulenţa cu care denunţă puterea, iar în 1989, cînd izbucneşte "revoluţia de catifea" Vaclav Havel devine preşedintele Cehoslovaciei. Fostul dizident, onorat de o întreagă naţiune, descoperă însă că realitatea politică este mult mai complicată, iar pe 20 iulie 1992 demisionează pentru a nu cauţiona separarea Cehiei de Slovacia. După consumarea acestui "divorţ istoric" fără violenţă între cele două popoare, între 1993 şi 2003 el exercită din nou funcţia de preşedinte, de data aceasta doar al Republicii Cehia.

Ultima sa piesă publicată se intitulează "Plecarea" şi este o reflecţie pe tema abandonării puterii. Printre celelalte piese memorabile jucate în toată lumea se numără "Audienţa" şi "Vernisaj". Multe dintre ideile sale politice şi reflecţiile sale filozofice pot fi regăsite în volumul "Scrisori către Olga", texte scrise în mare parte în închisoare şi concepute ca nişte misive către prima sa soţie, Olga. 

Puţine personalităţi politice au fost atît de respectate pe glob în ultimele două decenii. Dincolo de rolul pe care l-a jucat în propria sa ţară şi de exemplul moral pe care l-a dat în spaţiul est-european, Vaclav Havel a încarnat o anumită idee de exercitare a puterii, departe de spectacolul politic de astăzi, departe de cinismul şi de demagogia care impregnează în general în prezent peisajul politic.

"Viaţa lui Vaclav Havel este o operă de artă" spunea un alt nume celebru de origine cehă, scriitorul Milan Kundera. Şi este adevărat că Vaclav Havel a avut această extraordinară forţă de spirit de a nu ceda niciodată, de a nu face concesii. Din acest punct de vedere el face parte dintr-un cerc extrem de restrîns de personalităţi contemporane. Iată ce spunea el într-un interviu acordat în 2008 revistei franceze L'Express: "În ce priveşte profilul pe care ar trebui să-l aibă un şef de stat, singurul lucru care contează este ca el să poată oferi o viziune de viitor şi să încarneze dimensiunea spirituală a unificării europene. Un şef de stat nu poate fi doar un păzitor al vămilor, al cotelor, al tarifelor… Astăzi Uniunea Europeană pare să fie o instituţie birocratică care nu se ocupă decît de subiecte tehnice şi administrative. Or, Uniunea Europeană implică o dimensiune culturală, istorică, tradiţională, spirituală. Misiunea principală a unui "leader" ar trebui să fie sublinierea acestei profunzimi".

Odată cu moartea lui Vaclav Havel dispare de fapt şi o mare voce europeană, care ar fi trebuit să fie ceva mai mult ascultată în momentul luării unor mari decizii.