Dispute pe modificarea Constituţiei, în Turcia

dispute-modificarea-constitutiei-turcia.jpg

Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan (Foto: Reuters)

În Turcia, Parlamentul s-a lansat în redactarea unei noi Constituţii, ceea ce provoacă o nouă înfruntare între islamiştii moderaţi şi Opoziţie. Partidul Justiţiei şi al Dezvoltării pretinde că doreşte un text mai democratic, epurat de toată amprenta perioadei când armata era arbitrul vieţii politice în Turcia.

Doresc oare islamiştii moderaţi, aflaţi la putere de zece ani, să introducă mai multă democraţie în Turcia? Sau vor să pregătească terenul, pentru ca actualul prim-ministru, Recep Tayyip Erdogan, să poată deveni preşedinte într-o ţară unde puterile exercitate de şeful statului ar fi la fel de mari ca în Franţa sau în Statele Unite? Iată întrebările care se pun în contextul actualei dezbateri din Turcia, legate de viitoarea Constituţie.

De la înfiinţarea Republicii Turce, în 1923, Constituţia a fost modificată de patru ori. Actuala Constituţie rămâne însă marcată de prevederi impuse de generalii care luaseră puterea în 1980. În prezent, armata şi-a pierdut influenţa asupra vieţii politice şi mulţi militari cu grad înalt se află după gratii, acuzaţi de complot împotriva regimului.

Dacă democraţia a câştigat teren prin înlăturarea militarilor din sfera deciziei, există însă şi temerea că islamiştii moderaţi vor să şteargă din Constituţie prevederile legate de laicitate. Dacă Turcia este astăzi un stat modern şi bate la porţile Uniunii Europene, faptul se datorează în mare măsură acestui "model" special pe care l-a adaptat Turcia, ţară musulmană şi stat laic. Având o populaţie de 73 de milioane de locuitori, Turcia afişează astăzi un ritm de creştere economică de peste 8%, de neimaginat într-o ţară europeană în actualele condiţii.

Printre cei care doresc modificarea Constituţiei se numără şi kurzii. Ei sunt între 12 şi 15 milioane şi speră să obţină stipularea unor noi drepturi în viitoarea lege fundamentală a ţării.

Conform actualei Constituţii, premierul Erdogan, după trei mandate succesive exercitate în fruntea Guvernului, nu mai poate aspira la un al patrulea. Dar devenind un preşedinte cu putere executivă enormă, ar putea continua să conducă destinele Turciei. Un scenariu care aminteşte de ceva ce se întâmplă la Moscova...