Cum a prins viaţă acordul Schengen

România şi Bulgaria speră ca în aprilie 2011 să adere la spaţiul Schengen, spaţiu conturat printr-o iniţiativă născută undeva în urmă cu 25 de ani. Se întâmpla pe 14 iunie 1985 – pe râul Moselles din Luxemburg, în dreptul unui orăşel numit Schengen, aflat la graniţa dintre Franţa şi Germania. În vara lui 1985, cinci secretari de stat se reuneau pe un vas pentru a semna acest acord istoric.

Ideea de a elimina controalele la graniţă şi barierele comerciale a fost propusă de Franţa şi Germania. Proiectul risca să fie însă compromis în lipsa unui consens între statele membre.

Ulterior însă au intervenit statele din Benelux, care luaseră deja măsuri de încurajare a liberelei circulaţii. Ele au propus un acord iniţial între cinci state membre.

Aşa se face că prima formă a acordului Schengen era gata de a fi semnată în urmă cu 25 de ani de Franţa, Germania, Belgia, Olanda şi Luxemburg.

Documentul nu s-a bucurat la vremea aceea de vreo atenţie specială ţinând cont că la ceremonie nu a fost prezent nici măcar un ministru de externe, ci doar secretarii de stat ai celor cinci ţări.

Robert Goebbels, cel care a prezidat reuniunea, îşi aminteşte: " am ales localitatea Schengen pentru a adăuga simbolism evenimentului. Schengen este un orăşel vincol de pe râul Moselle, situat chiar la graniţa dintre Franţa şi Germania. Mulţi nu au recunoscut atunci caracterul simbolic al acestui loc. Primul acord Schengen din 1985 nu era considerat un acord atât de revoluţionar. Dacă miniştrii ar fi ştiut cât de important va fi acest acord, l-ar fi semnat ei înşişi”.

Declaraţia de intenţie pentru primul acord necesita linii directoare clare privind eliminarea controalelor la graniţe. Securitatea trebuia menţinută chiar dacă europenii urmau să beneficieze de libera circulaţie.

Aşa s-au născut  cooperarea poliţienească şi judiciară dar şi alte instrumente europene cum ar fi Europol, Eurojust, Frontex şi Sistemul de Informaţii Schengen.

Începutul nu a fost deloc uşor iar drumul a fost presărat de obstacole fie de natură istorică fie de natură instituţională .

Robert Goebbels relatează: “iniţial, Comisia Europeană nu a acordat prea multă atenţie planurilor noastre. Însă, când s-a ajuns la semnarea acordului, Comisia a devenit tot mai îngrijorată. Ea este responsabilă cu menţinerea tratatelor şi ne acuza că am crea o Europă pe două niveluri. Desigur că avea dreptate însă Europa nu poate avansa decât dacă unele state iau iniţiativa".

Convenţia de Implementare a Acordului Schengen a fost adoptată într-un final în iunie 1990 tot pe vasul Marie Astrid. Implementarea sa a durat ceva mai mult timp. Acordul Schengen a fost semnat în sfârşit în 1995 - la zece ani de la prima reuniune pe râul Moselle.

În 1997, acordul a fost transpus în dreptul comunitar prin Tratatul de la Amsterdam iar astăzi 25 de state fac parte din spaţiul schengen inclusiv ţări din afara spaţiului comuniatr: Elveţia, Norvegia şi Islanda.

Irlanda, Marea Britanie şi Cipru au rămas în afara spaţiului Schengen in timp ce România şi Bulgaria speră ca aderarea să aibă loc în 2011.