Cu ce rămîne în istorie anul 2010?

proteste.jpg

2010, un an marcat de proteste şi sărăcie. RFI/H. Schmidt

Iată o întrebare pe care şi-a pus-o Matei Vişniec, prilej pentru un bilanţ politic, economic şi ecologic al anului care se încheie. An rotund fără glorie, 2010 rămîne pentru milioane de oameni unul cu gust amar, un an al crizei şi al incertitudinilor. Europenilor, în orice caz, anul 2010 le-a adus multă bătaie de cap şi surprize neplăcute.

Grecii nu vor uita niciodată acest an în care au aflat că au o datorie publică uriaşă şi că vor trebui să facă nişte sacrificii enorme pentru a-şi echilibra bugetul. O pilulă amară a înghiţit şi Irlanda. Înainte de criză i se spunea "tigrul celtic", pentru că în limbajul euforiei mediatice orice ţară care consumă mai mult decît produce şi îşi împinge cetăţenii la datorii enorme este numită "tigru". Ei bine, anul 2010 este anul "detigrizării" definitive a Irlandei şi a irlandezilor care au acceptat să fie plătiţi mai prost şi să muncească mai mult pentru a ieşit din criză.

Pentru Franţa anul 2010 înseamnă pierderea unui simbol: ieşirea la pensie la 60 de ani. Privilegiu extraordinar, simbol al unor vremuri cînd lumea chiar credea că există progres şi că acumularea de bogăţie naţională înseamnă şi o viaţă mai bună pentru oameni, ieşirea la pensie la 60 de ani a însemnat un imens cadou acordat de preşedintele socialist François Mitterrand, în 1981, concetăţenilor săi.

El este cel care a redus, la acea oră, vîrsta de pensionare de la 65 la 60 de ani, şi milioane de francezi s-au bucurat ceva mai mult de viaţă în acest răstimp. Ei bine, acest model de bunăstare, de care francezii erau foarte mîndri de altfel, este şi el sacrificat pe altarul ultraliberalismului, religie dominantă în acest moment pe planetă.

Europa politică

Din punct de vedere politic, anul 2010 mai înseamnă, în Europa, creşterea tetanţiei populiste în unele ţări. Extrema dreaptă a cîştigat teren în Suedia, Olanda şi Ungaria, iar Germania nu este nici ea ocolită de fenomen.

De notat însă că 2010 ar putea însemna, pentru Marea Britanie, anul trezirii din amorţeala socială: pentru prima dată după foarte mulţi ani studenţii s-au mobilizat ca să protesteze împotriva măririi taxelor universitare. Dacă în Franţa un an fără demonstraţii studenţeşti este aproape de neconceput, în Marea Britanie surpriza este atunci cînd ies studenţii pe străzi.   

Pe ansamblul ei, Europa mai poate considera că anul 2010 este unul care a acentuat marginalizarea ei faţă de Asia şi mai ales a accentuat dependenţa sa economică faţă de China. La începutul lunii decembrie puterea de la Pekin îi califica drept "clovni" pe membrii Comitetului care acordase premiul Nobel pentru pace dizidentului chinez Liu Xiaobo.

 Ziarul Le Monde denunţa în context "aroganţa imperială a Chinei" care are acum puterea de a-i sancţiona economic pe toţi "vasalii" ei recalcitranţi. Uluitoare palmă dată Europei şi lumii democratice căreia China îi comunică de fapt un adevăr obiectiv şi personal: bunăstarea poate fi obţinută şi fără democraţie, economia poate înflori şi fără libertatea cuvîntului, milioane de oameni se pot îmbogăţi şi pot deveni consumatori înveteraţi şi fără să ceară pluralism politic.

Iată de ce putem spune că anul 2010 este aproape integral unul al Chinei, un an care a permis acestei ţări să mai facă un pas în direcţia obiectivului ei declarat, de a deveni lider mondial în toate privinţele. 2010 este anul Expoziţiei Universale de la Shanghai, un succes în materie de organizare, dar mai ales anul cînd China a trecut de pe locul trei pe locul doi în ierarhia economică mondială.

După Statele Unite, China a devenit deci a doua economie mondială întrecînd de fapt Japonia, care deţinea de ani de zile acest trofeu. China progresează şi în alte domenii, cum ar fi piaţa artei, pentru că anul acesta ea a întrecut Franţa şi se plasează de acum înainte, la acest capitol, pe locul al treilea, după Statele Unite şi Marea Britanie.

2010 pentru Africa

Anul 2010 înseamnă, pentru continentul african, mîndria de a fi organizat în condiţii bune Campionatul Mondial de Fotbal… Africa de Sud în special a profitat din punct de vedere economic şi mediatic de această manifestare sportivă. Tot anul acesta, 17 din cele 53 de state africane şi-au sărbătorit 50 de ani de la obţinerea independenţei, iar unele dintre ceremonii au fost găzduite de Franţa, fostă putere colonială.

La capitolul democraţiei anul 2010 le aduce africanilor o reuşită : Guineea a pus capăt unui regim dictatorial care dura de 50 de ani. În schimb Coasta de Fildeş a dat un exemplu negativ în acest final de an: alegerile s-au ţinut în mod democratic, preşedintele Laurent Gbagbo a fost învins în mod democratic dar, cum s-a întîmplat deseori în istoria ţărilor africane, învinsul nu are intenţia de transmite puterea rivalului său, iar ţara se află în situaţia paradoxală de a avea doi preşedinţi şi două guverne.

Tot la capitolul african pe 2010 mai trebuie inclus un bilanţ negativ la capitolul terorismului : în Africa subsahariană diversele grupuri legate de Al qaida au fost extrem de active.  

Un 2010 amar pentru SUA

Anul 2010 mai este unul extrem de amar pentru preşedintele american Barak Obama care a pierdut alegerile de la jumătatea mandatului, dar şi-a pierdut şi popularitatea şi se vede obligat să dea înapoi în privinţa unora dintre reformele sale precum si pe cîteva fronturi diplomatice cum ar fi cel din Orientul Apropiat.

2010 rămîne un an negru pentru Haiti,  unde 2010 a început cu un cutremur care a provocat moartea a 250 000 de oameni şi se încheie cu o epidemie de holeră.

2010 şi schimbările climatice

La capitolul ecologie, anul se încheie cu o firavă speranţă: summit-ul pe tema schimbărilor climaterice de la Cancun a permis semnarea unui acord şi s-a decis crearea unui fond "verde". Nu am asistat chiar la o mare victorie mondială în materie de mobilizare în lupta împotriva poluării, dar nu a fost nici un eşec al egoismului precum summit-ul de anul trecut de la Coopenhaga.

În perspectiva largă a istoriei, s-ar putea însă ca anul 2010 să rămînă în special cunoscut ca "anul Wikileaks", anul cînd a fost dată publicităţii o cantitate enormă de telegrame şi de note diplomatice secrete.

Poate că 2010 va purta, în viitor, titulatura de an al adevărului: milioane de oameni de pe planetă au aflat ce gîndesc de fapt cu adevărat şefii de stat şi de guvern unii despre alţii.

Baletul ipocrit al diplomaţiei mondiale a primit o lovitură destul de răsunătoare. Sigur, mai marii acestei lumi vor continua să se vadă şi să se prefacă în continuare că nu se detestă şi că se preţuiesc reciproc, dar informaţiile dezvăluite de site-ul Wikileaks vor continua să contrazică gesturile de circumstanţă.

Pentru a rezuma, am putea spune că nu avem nici un motiv să fim trişti că ne despărţim de anul 2010. Dar, cum capitalismul a deraiat pe planetă iar oamenii politici ne conduc din ce în ce mai prost, nu este exclus ca peste o vreme să spunem "ce bine a fost totuşi în 2010!".