Activitatea europarlamentarilor români, nesatisfăcătoare

Concluzia se regăseşte într-un studiu realizat de Institutul European pentru Democrație Participativă – Qvorum. Organizaţia a analizat activitatea delegatiei României în Legislativul European în perioada iulie 2009 – aprilie 2010. Vicepreşedintele grupului popularilor europeni şi totodată europarlamentarul român notat cel mai bine în studiu, Marian Jean Marinescu (audio), crede că lucrurile nu stau tocmai aşa.

Concluzia se regăseşte într-un studiu realizat de Institutul European pentru Democrație Participativă – Qvorum. Organizaţia a analizat activitatea delegatiei României în Legislativul European în perioada iulie 2009 – aprilie 2010.

Potrivit studiului, europarlamentarii români stau foarte bine la activităţi pentru care nu au nevoie neapărat de sprijinul politic al colegilor de grup politic european sau de parlament.

Este vorba despre luări de cuvânt (locul 4) sau declarații scrise (locul 5). În schimb, în cazul activităților concrete, unde sprijinul politic este o condiție esențială, precum în cazul alocării rapoartelor și avizelor, România se află la jumătatea clasamentului (locurile 15 și respectiv 13).

Practic, doar câțiva dintre deputații români s-au descurcat bine și la aceste din urmă capitole importante, susţine Doru Frănţescu de la Institutul European pentru Democrație Participativă – Qvorum.

Potrivit studiului, eurodeputații cu cea mai bună activitate până în acest moment sunt Marian Jean Marinescu de la PDL, cu 4 puncte din 5, Adina Vălean şi Renate Weber de la PNL, cu 3,8 puncte, social-democratele Daciana Sârbu şi Adriana Țicău cu 3,5 puncte, la egalitate cu Cristian Preda de la PDL.

Vicepreşedinte al grupului popularilor europeni, Marian Jean Marinescu (audio), apreciază că de fapt activitatea delegaţiei României este bună , vocea eurodeputaţilor fiind chiar auzită în cel de-al doilea mandat.

Autorii studiului recomandă în final europarlamentarilor români să îşi asume o mai mare responsabilitate în Parlamentul European dar în primul rând să identifice mijloacele prin care îşi pot creşte influenţa astfel încât interesele alegătorilor şi partenerilor sociali din România să fie mai bine apărate în spaţiul comunitar.