ACTA: un acord secret sau o schimbare de opinie în UE?

anti-acta.jpg

ACTA pare să fi fost negociat de UE în secret...

Comisia Europeană a decis miercuri să folosească puterea de decizie a Curţii Europene de Justiţie în polemica declanşată de acordul ACTA. Pentru unii, acest acord protejează proprietatea intelectuală, pentru alţii el este un afront adus libertăţilor fundamentale, mai ales ale internauţilor. Cum diviziunile sunt resimţite în interiorul Comisiei Europene însăşi, s-a decis implicarea Curţii de Justiţie, care trebuie să dea un verdict: este sau nu ACTA conform cu valorile şi libertăţile apărate de UE?

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan:

UE şi 22 de state membre ale acesteia sunt semnatare ale ACTA, dar asta nu înseamnă că acordul se aplică deja sau se va aplica în curând în aceste ţări, printre care şi România. Pe planul UE, alte «voturi» sunt necesare. ACTA este un acord internaţional care, pentru a deveni literă de lege europeană, are nevoie de o decizie ministerială a UE (adică luată într-o reuniune a miniştrilor de resort ai statelor membre) şi de un vot pozitiv al Parlamentului European.

Mihaela Gherghişan: Tot mai multe state semnatare opresc procesul de ratificare

AscultăDownload

Aici lucrurile se vor complica, întrucât Parlamentul este majoritar împotriva acestui acord, aproximativ 400 din cei 736 de deputaţi UE au semnat o scrisoare împotriva acestui text. Parlamentul va dezbate problema în şedinţa plenară în luna iunie.

Pe plan naţional, în ţările ce au semnat acest acord, se va proceda la o ratificare parlamentară. Dar deja vedem că mai multe state semnatare, printre care Polonia, BulgariaCehia şi Letonia, au oprit procesul de ratificare, Polonia anunţând chiar că renunţă la acest proiect.

Cu toate că apărătorii acordului ne spun că el nu va schimba nimic în felul de utilizare al internetului, ACTA riscă totuşi să îngrădească unele libertăţi, cum ar fi cele de procurare gratis, online, a unor materiale în mod normal protejate prin drepturile de autor. Pe de altă parte, acordul pare să fi fost negociat de UE în secret... Este posibil şi nu este posibil acest lucru: anunţul de deschidere al negocierilor internaţionale a fost făcut, ce-i drept, de Comisia Europeană, printr-un comunicat de presă care spunea că discuţii internaţionale urmau să debuteze în 23 octombrie 2007.

Mai târziu, Comisia însăşi organiza vara trecută un seminar de informare, la care participau invitaţi din Canada şi Japonia, care a fost public şi unde unele concluzii privind negocierile ACTA au fost expuse. Statele membre au discutat şi ele public despre asta: un comunicat al Consiliului Agricultură şi Pescuit din 15 decembrie 2011 ne informează că UE a adoptat ACTA. De ce a fost publicată decizia de o formaţiune a unui Consiliu care n-avea nimic de-a face nici cu comerţul şi nici cu libertăţile fundamentale? Iată întrebarea la care UE nu are un răspuns clar şi care le serveşte drept argument celor care contestă legitimitatea acestui acord pe plan european.

Este însă greu de înţeles de ce miniştrii, fie ei şi ai agriculturii, din toată Uniunea Europeană, şi-au dat acordul. Acum, o parte din ţările pe care ei le reprezentau par perplexe în faţa acestui text. Ce s-a schimbat din decembrie 2011 până în februarie 2012? Şi de ce Comisia Europeană spune în 2007 şi 2008 că acest text este mai mult decât necesar, iar acum o parte din comisari se dezic de el?

Un lucru este sigur: UE a negociat acest acord, ce-i drept nu în public, întrucât nicio negociere nu este publică, dar a negociat în baza unui mandat obţinut de la statele membre UE în 25 septembrie 2008. Până la proba contrară, acordul nu este ilegal şi nici complet secret.