"În cazul unui dezastru la Roşia Montană, statul român va trage toate ponoasele"

rosia-montana.jpg

Roşia Montană

Ministerul Economiei a publicat săptămâna aceasta, pe site-ul propriu, o parte din contractul privind exploatarea de la Roşia Montană. Clauzele sensibile sunt încă secrete - contractul de licenţă de exploatare minieră, din care ar trebui să aflăm cine câştigă din afacere şi mai ales cum. Care sunt totuşi informaţiile noi? Participaţia statului român în afacerea Roşia Montană este tot mai redusă, iar în cazul unui dezastru ecologic, statul român va trage toate ponoasele, semnalează la RFI Simona Popescu, coordonator al Alianţei pentru o Românie Curată din cadrul SAR.

Rep.: Ce informaţii noi aduc documentele postate?

Simona Popescu: Ce avem nou sunt repetatele acte adiţionale ulterioare contractului iniţial. Documentele postate demonstrează că statul român nu a fost interesat să participe la acest proiect, lăsând Minvest SA Deva să se descurce singură. Se întrezăreşte un plan bine pus la punct de Gabriel Resources, prin care a urmărit să controleze total compania care se va ocupa de exploatarea de la Roşia Montană.

Rep.: Cum a ajuns Minvest SA Deva să fie datoare vândută Gabriel Resources?

Simona Popescu: Minvest SA Deva, căci despre ea vorbim, este o companie care se află într-o situaţie disperată. Dacă în 2010 a avut pierderi de 2 milioane de lei, mai are acum 138 de angajaţi, este datoare, iată, 115 milioane lei la Gabriel Resources, iar la conducerea sa nu se află un specialist în mine sau în economie, cum ar fi normal, ci un notar, care se numeşte Ladislau Farcaş, un domn care până în 2010 a fost consilier local PDL de Hunedoara.

Citind toate documentele - actele adiţionale postate de Ministerul Economiei - nu regăsim nicăieri numele vreunui ministru. Singura participare a statului român, potrivit tuturor acestor acte pe care le-am avut în faţă, se limitează la Minvest Deva, această companie cu o mare pierdere, şi nu ştim cine altcineva este responsabil pentru semnarea acestor documente. Aşteptăm deci desecretizarea.

Rep.: RMGC îşi măreşte acţionariatul prin îndatorarea Minvest Deva?

Simona Popescu: Dacă în momentul înfiinţării, RMGC deţinea 65% din acţiuni, în final, ajunge să deţină 80%. Cu doar 170.000 de dolari, preţul unui apartament în Bucureşti, Gabriel Resources a câştigat diferenţa de 15%, o cotă semnificativă a afacerii evaluate la 15 miliarde de dolari în acest moment.

Rep.: Ce se întâmplă dacă statul român nu avizează începerea lucrărilor la Roşia Montană?

Simona Popescu: Să explice cei care au semnat! De aceea spun că ar fi fost bine să cunoaştem numele miniştrilor responsabili, pentru că ei ar fi trebuit să explice cât anume are de plătit statul român în situaţia în care se va ajunge la concluzia acea exploatare nu trebuie să înceapă, pentru că se distruge un patrimoniu istoric inestimabil, pentru că se va distruge mediul înconjurător prin acea exploatare cu cianuri. Ar fi fost bine să ştim numele responsabililor, pentru că ei trebuie să explice opiniei publice ce au semnat şi de ce au semnat. Din informaţiile postate nu reiese ce penalităţi ar trebui să plătească statul român dacă nu avizează lucrările.

Rep.: În balanţă, argumente pro şi contra. Are de câştigat statul român din taxe, impozite, investiţii şi angajarea forţei de muncă?

Simona Popescu: M-aş limita să vă dau un exemplu sugestiv... Povestea legată de crearea de locuri de muncă este clar fantasmagorică, din moment ce deja se ştie că nu vor fi decât 800 de locuri de muncă, adică foarte puţine. În această situaţie, cred că li s-ar plăti acelor oameni chiar şi ajutoare mărite de la stat, şi tot ar fi un câştig pentru statul român.

Rep.: RMGC susţine că zona ar fi deja poluată cu cianuri. Este posibil?

Simona Popescu: Pot să-mi reamintesc de la accidentul ecologic de la Baia Mare (petrecut în 2000, când digul islazului de decantare a apelor industriale cu cianuri al societăţii româno-canadiene „Aurul” Baia Mare s-a rupt pe o porţiune de 25 de metri, iar râul Tisa a fost poluat masiv n.red.). S-a estimat atunci că s-au scurs 100.000 de metri cubi de ape cu cianuri. Statul român nu deţinea nici jumătate din acţiunile societăţii „Aurul”, dar a fost condamnat la CEDO pentru accidentul petrecut. În caz de dezastru ecologic, cel care răspunde, potrivit legislaţiei internaţionale, este compania aceasta extrem de şubredă, căreia i s-a tot redus participarea. Este ceea ce se vede din aceste acte adiţionale din proiectul RMGC. Vorbim despre Minvest Deva, deci tot statul român. Noi toţi. Este culmea.

ACTELE PUBLICATE PE SITE-UL MINISTERULUI ECONOMIEI

1. Contract de societate 1997

2. Statut Euro Gold Resources 1997

3. Act aditional nr. 1 euro gold resources 1997

4. Acte aditionale 2, 3 4 eurogold resources 1998-1999

5. Act constitutiv Rosia Montana Gold Corporation 2000

6. Acte aditionale RMGC 2001

7. Act aditional RMGC 2002    

8. Act aditional RMGC 2003

9. Act aditional RMGC 2010

10. Act aditional RMGC 2010

11. Act constitutiv RMGC 2010

12. Act constitutiv RMGC 2011

13. Act constitutiv RMGC 2011

Simona Popescu, coordonator al Alianţei pentru o Românie Curată, proiect al Societăţii Academice Române