PE vrea să reglementeze relaţiile comerciale cu China

uniunea-europeana-china.jpg

PE vrea să reglementeze relaţiile comerciale cu China

China, un teren de investiţii propice pentru europeni sau o simplă iluzie ? UE are un deficit comercial cu China. Motivele acestuia sunt dezbătute într-un studiu publicat la cererea Parlamentului European care se pregăteşte să propună o legislaţie pentru a ameliora situaţia.

Acum în timp de criză în care marile economii mondiale se clatină, China devine un teren din ce în ce mai atrăgător pentru exporturile europene.  Teoretic, totul ar trebui să meargă bine. Practic, UE afişează un deficit comercial de proporţii în relaţiile cu partenerul chinez. 

Totul ar fi bine şi frumos dacă companiile europene nu s-ar plânge de practici comerciale incorecte, de bariere politice şi administrative şi de un nivel artificial scăzut al yaunului. Deficitul comercial în relaţiile UE China s-a ridicat astfel în 2010 la peste 168 de miliarde de euro.

Un studiu realizat pentru Parlamentul European şi dezbătut în această săptămână de deputaţii Comisiei de comerţ internaţional arată că şi europenii sunt responsabili de această situaţie. 

Lipsa unităţii între statele membre şi discursurile disonante la nivel UE referitoare la situaţia politică din China au dus la lipsa unei strategii comerciale comune.

De asemenea, UE dispune acum de prea multe instituţii care se ocupă de relaţiile europeno-chineze ceea ce duce la îngreunarea unui dialog şi aşa extrem de complex. 

Relaţiile cu China sunt tratate la nivel tehnic de Comisia Europeană. La nivel comercial şi politic ele sunt  disecate, împărţite şi adesea dublate  de munca a peste 25 de grupuri de lucru la nivel de experţi şi la nivel ministerial.

Lipsa de coordonare, spune studiul amintit, este prezentă pe nivelul orizontal tocmai descris şi pe cel vertical întrucât prea puţine informaţii structurate ajung de la Bruxelles la diferitele instanţe naţionale competente.

Apoi, UE suferă de o problemă de vizibilitate în relaţiile cu China, în comparaţie de pildă cu SUA. Discursul coerent, puternic şi puternic mediatizat al americanilor îl eclipsează adesea complet pe cel fragmentar şi timid al europenilor.

Recursul cel mai adesea al europenilor în faţa fiecărui obstacol este acela făcut pe lângă OMC . Reflexul este unul natural şi corect dar nu şi suficient, întrucât dacă o mare parte din probleme se pot ridica la OMC, altele rămân fără soluţie.

O soluţie, pe care deputaţii europeni ar putea-o propune ar fi ca şi UE să publice anual un bilanţ unitar de activitate comercială cu partenerul chinez , şi asta copiind modelul american.

Informaţia ca atare există dar nimeni până acum nu şi-a dat osteneala de a centraliza toate cifrele  de la nivel european care se găsesc  în sute de rapoarte şi analize.

În fine, ce strategie comercială globală ar trebui să adopte europenii faţă de chinezi ? Cu toate că UE se pregăteşte de un mod industrial uniform , experţii consultaţi de Parlamentul European cred că o mai mare atenţie trebuie acordată modelelor statale.

China a înţeles că îi va fi imposibil de negociat un statut de economie de piaţă cu UE întrucât interesele naţionale diverg prea mult în interiorul Uniunii în ceea ce priveşte relaţiile cu Beijing. De aceea, chinezii se concentrează acum pe relaţiile bilaterale cu unele state membre UE.

Prin urmare, Parlamentul European ar putea deschide o dezbatere dificilă privind tehnica de a câştiga mai mult în relaţiile comerciale cu China dacă, în aşteptarea unei poziţii politice şi economice unitare a UE, eforturile ar merge acum mai mult spre partea bilaterală.