Speculanţii atacă Franţa, Belgia şi Spania

speculantii-ataca-pietele-vulnerabile-foto-reuters.jpg

Speculanţii atacă pieţele vulnerabile. Foto: Reuters

Situaţia Italiei este critică, dar investitorii încep să aibă îndoieli şi a propos de Franţa şi Belgia. Randamentele la titlurile de stat ale acestor ţări au crescut la un nou record, iar situaţia Spaniei nu este deloc mai uşoară. Deutsche Bank a cerut în acest context îngrijorător o acţiune de urgenţă a Băncii Centrale Europene pentru calmarea pieţelor.

Motivul pentru creşterea primelor de risc la obligaţiunile franceze, belgiene, spaniole şi italiene cu scadenţa la zece ani este lipsa de încredere a investitorilor în capacitatea guvernelor de a ţine promisiunea reformelor structurale anunţate în contextul crizei. Astfel, ei nu mai sunt dispuşi să împrumute bani acestor state decât în schimbul unor randamente mai mari care să facă meritorie investiţia.

Experţii afirmă că principala sursă de îngrijorare o reprezintă dificultăţile noului premier italian Mario Monti de a forma un guvern la Roma. Dar nici Spania nu o duce mult mai bine. Dacă în Italia randamentele au crescut la peste 7%, Madridul s-a împrumutat marţi cu 6,31% la o nouă serie de obligaţiuni.

Nici Franţa nu a scăpat de acest trend: Parisul este obligat să plătească 3,6% la titluri pe zece ani. Astfel, diferenţa de randament între obligaţiunile germane şi cele franceze este la acelaşi nivel precum înainte de introducerea monedei euro. Şi titlurile belgiene s-au tranzacţionat cu dobânzi de 4,8%, ceea ce reprezintă un record absolut.

Deutsche Bank cere plafonarea dobânzii la datorii

Italia pune Zona Euro în faţa unei dileme existenţiale: dacă Italia nu va mai reuşi să se finanţeze de pe pieţele de capital, atunci şi Fondul de Urgenţă proaspăt adoptat va fi insuficient pentru a salva uniunea monetară.

Pe lângă achiziţionarea de titluri de stat italiene, Banca Centrală Europeană ar trebui să fixeze o limită superioară a dobânzii la obligaţiuni. Aprecierea a fost făcută de economistul şef al Deutsche Bank, care a dat ca exemplu banca centrală a Elveţiei. Aceasta a fixat un curs maxim de schimb pentru francul elveţian şi îl ţine stabil în continuare. Practic, Banca Naţională a Elveţiei cumpără devize până când aduce cursul la nivelul dorit. Pâna acum, strategia a funcţionat.

Thomas Mayer este de părere că numai un asemenea semnal poate scoate Italia din criză şi, implicit, şi Zona Euro. Roma trebuie să prezinte un plan credibil de reformă, dar asta nu e suficient. „Banca Centrală Europeană trebuie să asiste în acest proces şi să împingă dobânzile la un nivel suportabil”, crede economistul şef al Deutsche Bank.