Epoca de Aur, între cartela de pâine şi Cascadorii Râsului

În aceste zile se împlinesc 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Indiferent că ne gândim la programul tv de două ore, coada de la lapte, antenele cu care prindeam ruşii, sârbii sau bulgarii ori improvizaţiile ce ne permiteau să ascultăm pe ascuns Europa Liberă, comunismul a produs o sumedenie de simboluri greu de uitat.

Cine poate uita de cravata de pionier, care flutura în vânt, zălog de legământ, vorba cântecului ? Cei născuţi în anii 70 – 80 îşi aduc aminte că cea mai mare ruşine care i se putea întâmpla unui pionier era să i se ia cravata când călca strâmb la şcoală.

Îndoctrinarea omului începea încă de pe băncile şcolii. Fiecare zi debuta cu imnul cântat în clase de pionierii somnoroşi, cu ochii aţintiţi la tabloul care îl înfăţişa pe "cel mai iubit fiu al poporului".

Periodic, comandantul de detaşament îşi umfla pieptul decorat cu şnur auriu în timp ce primea raportul de la comandanţii de grupă, mai mici în rang şi cu şnur roşu.

Cine poate uita lecţia în care învăţătoarea ne învăţa ce reprezintă culorile drapelului naţional ? Parcă o aud şi acum pe "tovarăşa" cum ne spunea cu mândrie că roşu vine de la sângele eroilor care şi-au dat viaţa pentru patrie, galben de la spicele grâului de pe câmp şi albastru de la cerul senin şi liber pentru care au luptat eroii neamului (vi-i amintiţi, cei care şi-au dat viaţa pentru patrie !).

Cine poate da uitării uniforma de şoim al patriei, cu acea neinspirată combinaţie de culori ce i-ar face acum pe designerii de modă să-şi pună mâinile în cap ?

Alimentara, supermarketul comunist

Dacă tinerii de azi îşi aduc aminte cu zâmbetul pe buze de acele vremuri, părinţii lor au însă un zâmbet amar... Criza economică de la sfârşitul anilor 80 trezeşte amintiri dureroase. Simbolul ei, sinistra cartelă de pâine le bântuie şi acum pe gospodinele care erau nevoite să facă pâine de casă pentru a-şi hrăni familia.

Coada de la alimentară e un alt simbol al comunismului. Ce-i drept, la coadă se stă şi acum. La covrigi. Pe vremuri, oamenii stăteau la coadă pentru produse de bază : lapte şi carne, mai exact pungi umplute cu capete de pui şi labe, cu tot cu gheare...

În decembrie 1989 n-a fost revoluţie doar pe străzi. A fost şi în magazine. Alimentara – varianta comunistă a modernului supermarket – a fost invadată brusc de produse la care mulţi români, mai ales cei din provincie, doar visau : portocale, pâine turcească (sfărâmicioasă, dar proaspătă şi fără găuri) şi ciocolată. Nu orice fel de ciocolată, ci chinezească. Gustul nu era prea convingător, dar era altceva...

Programul tv, între Ceauşescu şi Dallas

Înapoi în comunism. Un alt simbol greu de uitat este programul tv. Două ore pe zi erau suficiente pentru ca aparatul propagandistic al lui Nicolae Ceauşescu să-şi facă treaba, la televizorul alb-negru, care se dădea peste cap enervant. Telejurnalul care începea cu memorabilul generic ce înfăţişa harta lumii nu era altceva decât o trecere în revistă a împlinirilor măreţe ale "tovarăşului". Noroc că existau "Cascadorii râsului". Şi serialul Dallas. Ei bine, da, un lucru greu de înţeles : regimul comunist a permis pentru o perioadă difuzarea celebrului film american, în ciuda faptului că seria tv prezenta o altă lume, în care oamenii aveau drepturi, bani şi cel mai important lucru, libertate.

Totuşi, cum se distrau românii în timpul lui Ceauşescu ? Pe atunci nu existau mall-uri, în cinematografe rulau mai mult filme româneşti sau cu Stan şi Bran, muzică străină nu prea se dădea la radio, cât despre cluburi de noapte... Şi totuşi, distracţie exista. În cel mai simplu mod. Românii dădeau petreceri. Muzica străină, deşi rară, răsuna din magnetofoane sau din bătrânele pick-up-uri. Românii mai făceau rost, pe sub mână cum se spunea pe atunci, de câte un disc de vinil cu Boney M, Abba, Europe sau Richi e Poveri.

Indiferent că ne gândim la programul tv de două ore, coada de la lapte, antenele cu care prindeam ruşii, sârbii sau bulgarii ori improvizaţiile ce ne permiteau să ascultăm pe ascuns Europa Liberă, comunismul a produs o sumedenie de simboluri greu de uitat.

 
Cosmin Ruscior, despre simbolurile comuniste.