Prima “carte-şoc” a anului: L’ordre libertaire – la vie philosophique d’Albert Camus

lordre-libertaire-vie-philosophique-dalbert-camus.jpg

Prima “carte-şoc” a anului: L’ordre libertaire – la vie philosophique d’Albert Camus

Aşa cum este numită deja de unii critici, prima "carte-şoc" a anului este un impresionant eseu biografic semnat de Michel Onfray ce are ca personaj central figura lui Albert Camus, unul dintre cei mai importanţi scriitori şi filozofi francezi ai secolui al XX-lea. De ce este această carte un eveniment?

Matei Vişniec:

Să începem prin a spune deja că autorul cărţii, filozoful Michel Onfray, este el însuşi un personaj atipic şi provocator în peisajul cultural francez. În ultimii zece ani, aproape toate cărţile sale au provocat polemici şi au declanşat pasiuni. Michel Onfray este omul care vine cu o viziune nouă în peisajul filozofic francez, începând cu maniera sa de a regândi contribuţia şi meritele unor filozofi şi terminând cu modul în care este predată filozofia.

El a reuşit, în orice caz, o spectaculoasă operaţiune de “descentralizare” a învăţământului filozofic prin crearea unei Universităţi populare la Caen, în Normandia. Lansata în 2002, aceasta universitate gratuită, nerecunoscută, implantată în mod intenţionat în provincie, s-a dorit de la bun început o replică la cercurile intelectuale pariziene. Succesul ei este acum absolut spectaculos: Michel Onfray are, de fiecare dată când ţine un curs, câte 1000 de oameni în sală. Ceea ce şi-a propus el este oarecum demn de tradiţia discuţiilor filozofice pe care le provoca Socrate în piaţa publică la Atena în antichitate. Michel Onfray consideră că filozofia este accesibilă tuturor, totul depinde de modul în care te adresezi publicului. În interviurile pe care le acordă, Michel Onfray repetă deseori că are printre cursanţi atât studenţi cât şi profesori unversitari, atât intelectuali de profesie cât şi femei de serviciu. De altfel, mai spune el cu subînţeles, propria sa mamă a fost femeie de serviciu.

L’ordre libertaire – la vie philosophique d’Albert Camus

În vârstă de 52 de ani, Michel Onfray este autorul a 50 de titluri publicate în aproximativ 25 de ţări. Această ultimă carte-şoc despre care vorbim se intitulează L’ordre libertaire – la vie philosophique d’Albert Camus (Ordinea libertară – viaţa filozofică a lui Albert Camus). Michel Onfray îşi propune de fapt redescoperirea şi relectura filozofică a lui Albert Camus. Deşi, în cursul vieţii sale, scriitorul Albert Camus a avut parte de recunoaşterea cuvenită - i s-a decernat în 1957 Premiul Nobel - din punct de vedere filozofic el a fost desconsiderat, sau plasat într-o anumită categorie ambiguă, de filozof bun "în special pentru liceeni". Ori, exact aici intervine Michel Onfray cu un imens proiect de reabilitare a gânditorului Albert Camus. Şi iată ce spune Onfray: în ciuda faptului că el a murit tânăr, la 47 de ani, Albert Camus a lăsat o amprentă filozofică mai puternică decât cel care a fost personajul mediatic al epocii, Jean-Paul Sartre, care a trăit 75 de ani; spre deosebire de Sartre şi de alţi numeroşi filozofi ai epocii, în marea lor majoritate de stânga, Camus nu s-a lăsat înşelat niciodată, nici de sirenele marxismului şi nici de cele ale fascismului sau de ale altor curente mai mult sau mai puţin extremiste şi fanteziste; Michel Onfray mai aratî în cele 600 de pagini ale cărţii sale că Albert Camus a fost un "profet antitotalitar" şi un "hedonist libertar", că a preferat să se ţină la distanţă de mondenitatea intelectuală a epocii, ceea ce i-a adus dispreţul lumii pariziene. Albert Camus, ne mai explică filozoful Michel Onfray, a fost un gânditor care a trăit în inima epocii sale, dar în acelaşi timp în afara ei, nu a fost un filozof la modă, şi din cauza aceasta a supravieţuit modelor filozofice.

Este interesant de constatat că această carte despre Camus demolează de fapt o alta, apărută acum câţiva ani, în care filozoful cel mai mediatizat de astăzi al Franţei, Bernard-Henry Lévy, îi ridică un adevărat monument lui Jean Paul Sartre, filozoful francez cel mai mediatizat al secolului al XX-lea. Iată-ne deci într-un adevarat război prin cărţi interpuse între două personalităţi puternice ale peisajului filozofic francez, Michel Onfray şi Bernard-Henry Lévy, care îşi apără fiecare idolul. Un duel extrem de interesant din care toată lumea are de câştigat, pentru că se duce pe teritoriul subtilităţilor şi al regândirii contextului ideologic şi istoric al secolului trecut.

Ceea ce nu înseamnă că atacurile vehemente ar lipsi. Michel Onfray consideră de exemplu că Sartre, în ziua de azi, este "ilizibil", altfel spus total lipsit de interes, în timp ce Albert Camus rămâne un gânditor modern. Chiar şi la nivel literar, spune Michel Onfray, Sartre nu mai este interesant, romanele sale nu mai sunt citite, iar piesele sale sunt rareori jucate, ceea ce nu este cazul cu Albert Camus. Romanul său Străinul, de exemplu, bate toate recordurile de vânzări, iar din 1972 a fost vândut în 6,6 milioane de exemplare. Dintre romanele sale, pe locul al doilea în materie de interes al publicului se situeaza Ciuma, vândut în 3 milioane de exemplare.

Pentru a reveni la confruntarea Bernard-Henry Lévy – Michel Onfray, acesta din urmă demonstrează în cartea sa că Albert Camus este emblema intelectuală a secolului al XX-lea şi nu Sartre.

Peisajul filozofic francez se află deci în plină efervescenţă, iar în aceste zile Michel Onfray participă la numeroase emisiuni, la radio şi la televiziune, în care îşi apără punctele de vedere şi continuă să tragă salve critice în direcţia celor "şapte sau opt imbecili" care impun ierarhia valorilor în Franţa (un citat din ce spunea filozoful săptămâna aceasta pe postul de Radio France Internationale). Sunt cuvinte mai puţin utilizate în limbajul filozofic, dar în definitiv uneori nu pot fi puse punctele pe i fără termeni de acest gen.

Matei Vişniec, despre prima “carte-şoc” a anului: L’ordre libertaire – la vie philosophique d’Albert Camus