Nietzsche şi von Praunheim la Berlinală

berlinala-11-2-2011-dsci0009.jpg

Solidaritate cu Jafar Panahi (Foto: William Totok)

Pe primele două locuri ale topului întocmit de revista Berlinalei, „Screen“ se situează o producţie din Iran şi Ungaria. Regizorul Rosa von Praunheim tematizează prostituţia masculină şi prezintă biografia unor romi din România. Dacă filmele din competiţie ar fi plasate pe primele locuri ca în topul întocmit de echipa de critici ai publicaţiei festivalului, „Screen“, atunci Ursul de Aur l-ar obţine pelicula regizorului iranian Asghar Farhadi, intitulată „Divorţul“.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Deşi Iranul se află anul acesta în atenţia festivalului, din cauza condamnării regizorului Jafar Panahi, filmul din competiţie evită orice trimitere directă la situaţia existentă în această autocraţie fundamentalist-religioasă. Critica fină, îmbrăcată în straiele unei drame de familie, planează în permanenţă asupra acestei producţii de excepţie. Regizorul reuşeşte cu subtilitate să zugrăvească cele două lumi opuse care coexistă în Iran, clasa habotnică şi clasa de mijloc, instruită şi normală.

Pe locul doi în topul publicat miercuri în „Screen“ se plasează filmul regizorului Béla Tarr din Ungaria, „Calul din Torino“. Este o creaţie pur fantezistă care ţine 146 de minute şi din care dialogurile lipsesc aproape cu desăvîrşire. Totuşi Béla Tarr porneşte de la o întîmplare reală. În 1889, filozoful german Friedrich Nietzsche a îmbrăţişat un cal în plină stradă, la Torino, deoarece i se făcuse milă de animalul bătut de către birjar. Se spune că, după acest incident, Nietzsche înnebunise. A murit 10 ani mai tîrziu, fără a-şi mai recăpăta vreodată minţile.

Béla Tarr povesteşte în filmul său apocaliptic, despre soarta calului, cea a birjarului şi cea a fiicei sale. Secvenţe lungi, în alb-negru, conferă acestui film cu o coloană muzicală impresionantă (de Mihály Víg), un loc aparte în cadrul Berlinalei 2011.

În cadrul secţiunii Panorama-Dokumente a rulat filmul documentar al regizorului german, Rosa von Praunheim, „Băieţii de la Gara Zoo“. Titlul parafrazează cartea „Noi, copiii de la Gara Zoo“ („Wir Kinder vom Bahnhof Zoo“) din 1978, ecranizată în 1981 („Christiane F. – Wir Kinder vom Bahnhof Zoo“) datorită regretatului producător Bernd Eichinger, omagiat cu un program special în cadrul Berlinalei.

În cartea şi filmul amintit, Gara centrală din Berlinul Occidental este toposul promiscuităţii, a prostituţiei şi infracţionalităţii. Rosa von Praunheim încearcă acum să disperseze acest stigmat, oprindu-se asupra unui alt aspect tabuizat din punct de vedere social. Este vorba despre prostituţia masculină practicată în zona gării după prăbuşirea blocului comunist.

Regizorul prezintă portretele a cinci „băieţi“, trei dintre ei sunt romi din România care au venit la Berlin, trăind aici din practicarea celei mai vechi meserii. Împreună cu regizorul asistent, Sergiu Grimlaschi, originar din România, von Praunheim însoţeşte pe unul dintre „băieţi“, în localitatea sa natală din România.

Prin contrastul social şi economic existent între Berlin şi cătunul românesc, filmul oferă şi un răspuns indirect la motivele care i-au determinat pe aceşti oameni să se prostituieze.

Excelentul documentar este lipsit de acel didacticism ieftin care deseori domină filmele cu o tentă social-critică pronunţată. Şi asta e bine aşa.

 
William Totok, Berlin