Kalevala. O epopee cu zi naţională proprie

kalevala.jpg

Kalevala, o epopee cu zi naţională proprie

Aproape fiecare tară are panoplia sa de legende, de mituri fondatoare sau de epopei... Rare sunt însă ţările care dedică o zi naţională unei astfel de producţii literare aflate la baza unei identităţi naţionale. Din câte ştiu, grecii nu au dedicat o zi naţională „Iliadei” sau „Odiseei”, iar noi, românii, nu avem o zi naţională dedicată „Mioriţei” sau „Meşterului Manole”. Finlandezii însă au sărbătorit marţi epopeea lor naţională, „Kalevala”.

Ne explică mai multe corepondentul RFI la Helsinki, Denisa Udroiu:

Marţi, de la răsăritul până la apusul soarelui, steagurile finlandeze au fluturat în toată ţara, sub ninsoarea şi viscolul care au răsucit zăpada şi zăpăcit trecătorii. Culorile alb -albastru au marcat Ziua Kalevalei, trecută în calendare ca zi naţională, pentru a reaminti finlandezilor că sunt o naţiune cu valori şi istorie comună. Kalevala este epopeea naţională ce descrie naşterea poporului finlandez, un concentrat de valori şi caracteristici ce îl definesc.

Denisa Udroiu, despre Kalevala, o epopee cu zi naţională proprie

AscultăDownload

Kalevala nu este o poveste, ci o colecţie. Legende şi cântece folclorice transmise oral au fost adunate timp de peste 15 ani de către medicul, lingvistul şi botanistul Elias Lönnroth, care a călătorit în nord-estul Finlandei, în Karelia. Cartea este considerată piatra de rezistenţă a culturii finlandeze. Ea a avut un rol fundamental în închegarea şi dezvoltarea sentimentului identităţii naţionale, constituind o parte importantă a mişcării de trezire naţională ce a culminat cu obţinerea independenţei faţă de Rusia în 1917.

După o imensă muncă de înlăturare a zecilor de variaţii şi povestiri repetitive, după ce a rescris şi făcut adăugiri personale, Elias Lönnroth a publicat prima versiune a Kalevalei în 1835, cu aproape 23.000 de versete. De atunci au apărut noi ediţii, precum şi versiuni simplificate pentru copii.

Kalevala este opera finlandeză cea mai cunoscută în lume, fiind tradusă în peste 40 de ţări, între care şi România. Prima traducere completă a fost făcută în 1942 de către Barbu Brezianu, pe atunci membru al Asociaţiei România - Finlanda. Cu aproape 100 de ani înainte, în 1846, Mihail Kogălniceanu remarcase asemănări între folclorul românesc şi Kalevala.

Epopeea începe cu mitul de creare a lumii dintr-un ou de raţă, continuă cu facerea pământului, a plantelor, animalelor şi a cerului. Prin magie şi conjurarea zeilor şi eroilor, sau păcălire a lor, se învaţă meserii şi se fac unelte. Aşa este făurit talismanul Sampo, ce poate aduce bogăţie oricui îl posedă, se construieşte primul kntele, instrumentul tradiţional finlandez ce se aseamană cu ţambalul, sau se învaţă arta prelucrării metalelor. Ca toate epopeile lumii, cu care are similarităţi, Kalevala abundă în intrigi amoroase, umiliri şi înşelaciuni, ucideri şi salvări miraculoase. Elemente păgâne cum sunt vrăjile se îmbină cu mituri creştine, precum cel al Fecioarei Maria. Ea este simbolizată de tânara Marjatta, care naşte un băiat după ce a mâncat o boabă de merişor, fructul care abundă în pădurile finlandeze. În ultimul cântec, fiul Marjattei iese victorios, alungându-l pe eroul şamanic Väinämoinen, personajul principal al epopeii. Astfel, simbolic, creştinismul îndepărtează păgânismul, aşa cum s-a întâmplat în istoria Europei.

Kalevala este studiată în grădiniţe, şcoli şi universităţi, şi rămâne şi azi o sursă de inspiraţie pentru artişti, de la pictori şi arhitecţi la poeţi şi bijutieri.

De asemenea, companii finlandeze au luat numele personajelor pozitive din Kalevala, precum Ilmarinen, Sampo, Lemminkäinen ori Pohjola.

În prezent, un profesor şi-a propus să scrie o alternativă a Kalevalei reanalizând materialul original cules de Lönnroth şi punând accentul pe aspectele şamanice în care credeau strămoşii, în special pe mitul ursului, stăpânul temut şi venerat al nordului.

1278

Facebook comments