Filme tridimensionale şi de scurt metraj româneşti, la Berlinală

apele-tac-film.jpg

Imagine din filmul "Apele tac", de Anca Miruna Lăzărescu (Foto : Berlinale)

Anca Miruna Lăzărescu abordează în "Apele tac" tema trecerii frauduloase a frontierei din perioada comunismului, aruncând astfel o privire asupra unui capitol neprelucrat al trecutului recent românesc.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Berlinala şi-a propus anul acesta să prezinte şi câteva filme în format 3D, adică filme tridimensionale, care pot fi urmărite doar cu ochelari speciali. Duminică, în programul principal al festivalului au fost proiectate trei filme în acest format, creând publicului iluzia unei participări mai directe.

Regizorul francez Michel Ocelot de pildă a combinat filmul digital de animaţie cu sistemul tridimensional (în "Les contes de la nuit"). Filmul lui Ocelot este un cald omagiu adus artei cinematografice ca un loc magic, în care iluziile domină pentru o scurtă vreme fantezia spectatorului, prin imagini care au menirea de a-l vrăji.

Şi cei doi mari regizori germani, Wim Wenders şi Werner Herzog au fost prezenţi la Berlinală, cu filme documentare tridimensionale. Wenders, cu un omagiu adus regretatei regizoare Pina Bausch, cea care a revoluţionat teatrul de balet. Herzog în schimb s-a oprit (în "Cave of Forgotten Dreams“ / "Peştera viselor uitate") asupra descoperirilor senzaţionale, într-o peşteră din Franţa, peştera Chauvet, unde în 1994 s-au găsit tablouri murale, cu o vechime de 30 de mii de ani.

Anul acesta, România a fost prezentă doar cu două filme de scurt metraj. Filmul lui Cristi Iftime "15 iulie", cu Lorena Zăbrăuţanu şi Adrian Titieni în rolurile principale tematizează relaţiile dintre membrii unei familii.

Anca Miruna Lăzărescu în schimb abordează unul dintre cele mai întunecate capitole ale comunismului. Trecerile ilegale ale frontierei, care în ultimii ani ai regimului deveniseră singura opţiune pentru cei care nu mai suportau dictatura ceauşistă. Filmul "Apele tac" povesteşte într-un mod concentrat pregătirile a doi prieteni, un român şi un german din Banat, în vederea trecerii graniţei spre Iugoslavia. Cei doi, unul mai hotărât (interpretat de Andi Vasluianu), celălalt oarecum temător (jucat de Cuzin Toma) se hotărăsc să treacă Dunărea înot. Întrucât lucrează în zona de frontieră, ei reuşesc să inspecteze terenul, inducând în eroare grănicerii.

Filmul mizează pe dramatismul acţiunii, care creşte odată cu punerea în practică a trecerii propriu-zise şi când organizatorul evadării din România comunistă o mai aduce şi pe prietena sa însărcinată. În timp ce sunt controlaţi de către un grănicer (jucat de Marius Ursu), pe care-l cunoşteau, acesta rosteşte câteva propoziţii semnificative. În esenţă, grănicerul sintetizează brutalitatea sadică a unui tip pervertit de ideologia naţionalistă, perfect interiorizată.

Numai doi dintre cei trei temerari ajung la malul iugoslav. Unul este reperat de o şalupă a grănicerilor şi-şi pierde viaţa în apele "tăcute" ale Dunării.

În opinia regizoarei, titlul filmului, "Apele tac", are pe lângă o semnificaţie metaforică, una foarte concretă, referindu-se direct la nenumăratele drame, ca şi cea povestită în film, petrecute în anii întunecaţi ai dictaturii.

 
Berlin, William Totok