Arbër Ahmetaj : “România se mişcă în direcţia cea bună”

p4060025.jpg

Scriitorul Arber Ahmetaj (dreapta), alături de traducătorul său, Marius Dobrescu (Stânga).

Scriitorul Arbër Ahmetaj, unul dintre cei mai importanţi scriitori albanezi contemporani, s-a aflat la Bucureşti, la Uniunea Scriitorilor, unde i-a fost lansat în traducere româneasca volumul de nuvele “Riva H. Povestiri”. Arbër Ahmetaj a trăit şi în România o scurtă perioadă (februarie-septembrie 1997) în calitate de diplomat la Ambasada Albaniei, după care a imigrat definitiv în Elveţia unde traieşte şi astăzi.

Scriitorul i-a acordat un interviu lui Ştefan Popescu :

Rep. Domnule Ahmetaj, comunismul este o sursă importantă de inspiraţie pentru scriitorii Europei de Est şi din acest punct de vedere am impresia că rana produsă de acest timp istoric este departe de a se cicatriza…

Arbër Ahmetaj. Este adevarat. Consumăm foarte mult timp, acum că suntem în libertate pentru a vorbi şi scrie despre trecutul nostru recent. Dar este vorba despre o rană profundă şi care i-a atins pe aproape toţi locuitorii acestei părţi de lume care s-a aflat sub jugul comunist.

Rep. Aţi ales exilul în 1997, totuşi după regasirea libertăţii. Nu este oarecum paradoxal ?

Arbër Ahmetaj. Aşa este dar nu trebuie uitat că acest lucru s-a produs într-o perioadă foarte dificilă pe care o traversa Albania – asistam la prabuşire a autorităţii de stat, asistam la un fel de contrarevoluţie a foştilor comunişti pentru a recăpăta frâiele puterii şi Albania ajunsese în haos. Dar exilul l-am ales, este adevarat, la câţiva ani de la caderea comunismului care a avut loc în 1991.

Rep. Şi totuşi mulţi est-europeni continuă sa îşi lase ţările de origine în faţa reconvertirii foştilor comunişti în capitalişti. Nu am ieşit în realitate după aceste revoluţii învinşi ?

Arbër Ahmetaj. Dintr-un punct de vedere este adevărat ceea ce spuneți : fostele elite păstrează încă puterea fie pe față, fie o dețin din spatele cortinei, prin intermediul influenței lor economice. Acest lucru complică însă drumul ţărilor noastre către libertate şi democraţie reală.

Totuși lucrurile încep să se amelioreze : asistăm totuși la o schimbare de generație la toate nivelurile – politic, economic dar şi în mediile culturale – şi sunt foarte încrezator că schimbarea va fi mult mai rapidă de acum încolo.

Rep. Aţi început să denunţaţi comunismul tocmai în Franţa,  într-o ţară în care această doctrină este încă privită cu “pasiune”…

Arbër Ahmetaj. În realitate, eu nu scriu pentru a denunța scriu pentru că simt nevoia să povestesc lucruri pe care le-am trăit, am simțit nevoia de a povesti despre personajele pe care le găsiți în textele mele literare.

Prin urmare literatura mea nu este una angajată, este o literatură scrisă în modul cel mai natural pentru că sunt incapabil să scriu altfel. E drept că cititorii şi critică spun că este vorba despre o literatură care critică comunismul dar eu nu scriu pentru a adera la o cauză sau alta.

Rep. Cum sunt privite textele dumneavoastră în Albania ? Au albanezii curajul de privi în faţă aceste suferinţe ale trecutului ?

Arbër Ahmetaj. Societatea albaneză are nevoie să fie exorcizată pentru a evacua din corp tot răul trecutului iar scrisul este un bun mijloc de a face acest lucru. În ce mă priveşte, textele pe care le scriu au început să fie foarte diferite de ceea ce am scris până acum. Personal, acum mă simt eliberat de trecut.

Rep. Trăiţi în Elvetia, într-un mediu francofon şi folosiţi franceza în mod cotidian. Cum şi-a pus amprenta acest lucru asupra creaţiei dumneavoastră ? Este oare franceza o limbă care pune ordine în idei, care ne structurează gândirea ?

Arbër Ahmetaj. Din copilarie am fost deschis către limbile străine. Vorbesc fluent engleza şi nu numai. Franceza a venit ultima în această “mică listă” dar dinainte eram foarte atras de literatura franceză şi de istoria filozofiei din Franţa.

Scriitori precum Camus, Sartre, Proust au fost adevăraţi idoli pentru mine. Franceza este limba unei mai culturi, o limbă de fineţuri, o limbă pe care imi face plăcere să o vorbesc şi chiar dacă o vorbesc în fiecare zi de 15 ani încoace, fac eforturi zilnice să o ameliorez, să o vorbesc mai bine.

Rep. O vorbiţi foarte bine, albanezii au un talent nativ pentru limbile străine… Aţi trăit, e drept numai câteva luni, şi în România în calitate de diplomat. Cu ce amintiri aţi plecat de aici ?

Arbër Ahmetaj. România are o relație frățească cu Albania care s-a dezvoltat în cursul timpului. Perioada în care m-am aflat în post la Bucureşti este o perioadă bogată în emoţii (februarie-septembrie 1997) – am legat aici multe amiciţii cu personalităţi ale culturii române şi mă bucur să revin astăzi la Bucureşti nu în calitate de diplomat ci de scriitor.

Perioada în care m-am aflat aici era o perioadă foarte intensă în evenimente, România ca şi Albania era o ţară săracă. Şi mă bucur să văd că lucrurile au evoluat în bine – România se mişcă în direcţia cea bună, şi este pe cale să devină o ţară cu o economie funcţională şi stabilă. Este un lucru care mă bucură foarte mult !

 
Scriitorul Arbër Ahmetaj, intervievat de Ştefan Popescu